„Bazar” sărbătoreşte 100 de ediţii

.

„Cred că “tantile” cu gâturi lungi îşi dau jos inelele când se culcă şi le pun la loc când vin turiştii. Ăsta e job-ul lor”

Ce vom vedea în ediţia cu numărul 100?

Istanbul, normal. E locul unde am filmat şi ediţia cu numărul 1. Ne-am întors după 5 ani în oraşul cu Marele Bazar (n.r. – care dă şi numele emisiunii) să vedem ce s-a mai schimbat şi ce a rămas la fel.

Ai schimbat ceva la noua serie?

Da. Am ieşit din marile oraşe şi am încercat să descoperim locuri mai mici, comunităţi izolate, frumuseţi ascunse. Cred că după atâţita ani de călătorii e o schimbare în bine faptul că începem să intrăm mai adânc în esenţa locurilor pe care le vizităm. Seria nouă e surprinzătoare prin faptul că arată locuri aproape de noi despre care nu ştiam că sunt atât de interesante.

Câte zile stai, în medie, în fiecare oraş prezentat în emisiune?

În jur de 3-4 zile, rar 5. În Noua Zeelandă am stat 6 zile.

Care consideri că este principalul scop al emisiunii?

Să arate oamenilor locuri şi lucruri din zone mai puţin accesibile sau foarte apropiate. Şi să demonstreze că lumea în care trăim e cea mai frumoasă din toate posibile – cu rele şi cu bune.

.

„5 zile, cât am stat în Nepal, nu am mâncat altceva decât daal bhat, adică orez cu linte. Nu că aş fi vegetarian, dar nu mă lasă stomacul să mănânc altceva după ce în prima seară am comandat nişte pui pe care au uitat să-l cureţe de pene”.

La ce costuri se ridică realizarea unei singure ediţii?

E vorba de câteva mii de euro. Nu e un buget extraordinar de mare, e chiar mic pentru genul de emisiune pe care îl facem. Însă încă se poate face şi pe acest buget. Şi nu cred că telespectatorii noştri ar avea bani mai mulţi într-o vacanţă.

Din câţi oameni este formată echipa de filmare?

3 persoane: eu, Ana Maria Caia – producătoarea şi Andrei Gorgan – cameraman şi editor de imagine. Echipa care stă în Bucureşti însă e mult mai mare.

Care este ponderea timpului petrecut în ţară, comparativ cu perioada în care călătoreşti pentru a realiza emisiunea?

Cred că jumătate din an stau în ţară, restul sunt plecat. Mai sunt şi alte proiecte sau alte filmări în străinatate în afară de „Bazar”.

Câte limbi străine vorbeşti?

Habar n-am. Mă cam descurc peste tot pe unde ajung. Cele „clasice” cum ar fi engleza, franceza, italiana sau spaniola le stăpânesc destul de bine. Însă mă descurc şi în germană sau, mai nou, în turcă. Învăţ araba de câţiva ani. Fără progrese semnificative.

.

„Cei de-acasă au obiceiul de a mă suna în timpul filmărilor ca să mă întrebe dacă mă distrez. Mă mai distrez şi eu câteodată”

Ce faci în timpul liber?

Dorm, citesc, scriu, mă uit la televizor, stau cu familia, plec în excursii cu prietena mea şi mănânc. Mâncare românească.

Călătoreşti şi atunci când nu filmezi pentru emisiune?

Normal. Am şi eu nevoie de vacanţă. Îmi place să mă trezesc dimineaţa într-o ţară străină şi să-mi dau seama că nu am nici un program, nici o filmare, nici un text de învăţat.

Cum ai ajuns să prezinţi „Bazar”?

Întâmplător şi nesperat. Am fost la locul potrivit în momentul potrivit. I-am cunoscut pe Ana Maria Caia şi pe Lucian Mândruţă şi lucrurile s-au legat uşor. Nu am bătut pe la uşi sau suferit foarte mult până am primit acest job. Cred că sunt mai norocos.

Poţi să spui că îmbini munca cu distracţia?

Cred că da. Există momente şi momente. Cred că oricine la un moment dat se mai şi distrează la birou, la serviciu. Ceea ce fac eu e job-ul meu, aşa cum altul e contabil sau profesor. Că e şi un hobby e partea a doua.

.

„E bine pentru suflet să te binecuvânteze oamenii sfinţi. Păcat că nu prea se spală”

Care sunt avantajele şi dezavantajele muncii tale?

Avantajul principal e că am ajuns în mult mai multe locuri decât mi-aş fi putut permite într-o viaţă. Dezavantajul e că foarte rar ajung să înţeleg pe deplin un loc, să mă bucur de el. Stăm destul de puţin într-o locaţie.

Care este părerea ta vizavi de turismul din România?

În general bună. Există locuri frumoase de vizitat însă turismul românesc suferă mult de lipsa personalului calificat. Cred că din lipsă de bani nimeni nu instruieşte cât de cât personalul fie de la hoteluri, baruri, restaurante sau atracţii turistice. În România nimeni nu-ţi zâmbeşte în această branşă şi toţi încearcă să te fure cumva.

.