Dacă v-aţi săturat de filmele româneşti ce au ca subiect “Epoca de aur”, pelicula “Nuntă în Basarabia” vine ca “o gură de aer”. Realizată cu un buget redus şi cu actori în mare parte debutanţi, români şi moldoveni, comedia regizorului Nap Toader (care în 2004 a făcut “Italiencele”) vă va descreţi frunţile.
.
Comedia lui Nap Toader are la bază povestea de iubire dintre un dirijor român şi o pianistă basarabeancă.
Pelicula, filmată într-un ritm alert, abundă în situaţii amuzante (care reies din contrastul cultural româno-basarabean), iar coloană sonoră îl animă şi pe cel mai plictisit spectator. Personaje colorate precum Senia (unchiul Vicăi) şi Gioni Scarlat (unchiul lui Vlad) vă vor cuceri de la primele secvenţe sau mai bine zis de la primele replici.
Vlad (Vlad Logigan), un dirijor din Bucureşti, şi Vica (Victoria Bobu), o pianistă din Republica Moldova, sunt tineri, se iubesc şi au nevoie urgentă de bani. Astfel, cei doi se hotărăsc să meargă în Basarabia şi să participe la nunta cu dar organizată de rudele miresei. Doar că aici, Vlad, mama şi unchiul lui trebuie să joace după regulile “nănaşului” Valeriu, că doar el are banu’. Petrecerea burlacilor, blocarea uşii la apartament şi scoaterea miresei cu ajutorul pompierilor sunt doar câteva dintre momentele care vă vor face cu siguranţă să râdeţi.
“Nuntă în Basarabia”, scrisă şi regizată de olteanul Nap Toader (care este căsătorit cu o basarabeancă), a câştigat, anul trecut, premiul special al juriului la Festivalul “Black Nights”, care s-a desfăşurat la Tallinn, în Estonia.
“Nu am aplicat la festivalul “Black Nights” din Tallinn, organizatorii au văzut filmul pe un DVD, undeva în Rusia, şi l-au chemat. Ne-am dus cu o copie digiBeta, pentru că filmul nu era gata, iar ei l-au băgat în competiţia oficială. Juriul i-a dat un premiu, iar publicul a avut aceeaşi reacţie ca cel din România: a râs, s-a amuzat, a tăcut, a încasat, a aplaudat la final”, povesteşte Nap Toader (pe numele său adevărat Napoleon Helmis).
.
TVmania a realizat un interviu cu actorul principal din “Nuntă în Basarabia”, Vlad Logigan (27 de ani), aflat la primul său rol într-un lungmetraj.
.
Am înţeles că este primul tău rol într-un lungmetraj, cum l-ai obţinut?
Nap mi-a spus, la un moment dat, că vrea să mă cheme la o probă, dar n-am primit nici un semn de la el o vreme şi am crezut că a găsit pe altcineva. Apoi, din senin, îmi spune că începem să filmăm, fără casting, fără nimic. Mi-a mărturisit ulterior că m-a văzut într-un spectacol la Bulandra. Asta e rar între regizorii de film, să te ia aşa. De obicei nu prea vor să rişte şi mergi la o probă de câte 2-3 ori până se conving că tu esti “acela”.
.
Unde joci în prezent?
Acum am spectacole la Teatrul Metropolis şi Teatrul Bulandra, vă aştept!
.
Ce îmi poţi spune despre partenera ta din film, Victoria Bobu? Cum v-aţi înţeles la filmări?
Ne-am înţeles foarte bine. A existat de la început o chimie specială între noi. Contam unul pe celălalt pe platou, simţeam că ne sprijinim reciproc, iar asta nu e ceva comun, ce întâlneşti prea des. Nap ne-a nimerit, fără să ştie, şi zodiile! La fel cu “unchiul” şi “mama mea”, suntem toţi fecioare.
.
Când au avut loc şi cât au durat filmările la “Nuntă în Basarbia”? Îţi aminteşti ceva amuzant de pe platouri?
Ceva amuzant nu-ţi pot povesti, e comic pentru cei din echipa de filmare, însă pentru public riscă să nu fie. Am filmat aproape o lună, acum doi ani, în Chişinău.
.
Cu toţii ştim că actorii nu sunt bine plătiţi. Pentru tine, în acest moment, este suficientă meseria de actor?
Plată? Când m-am decis spre drumul cu actoria, am acceptat că nu voi număra banii cu lopata. Se poate câştiga, însă, foarte bine în televiziune, variantă care nu ma atrage încă prea tare, în primul rând din cauza timpului enorm pe care trebuie să-l dăruieşti zilnic, iar eu nu sunt încă dispus să renunţ la teatru.
.
De ce ar trebui să vină oamenii la cinema să vadă “Nuntă în Basarabia”?
Pentru că este o poveste despre noi românii (includ evident şi Moldova), dar mai mult decât atât, este o poveste despre noi oamenii, despre acceptarea celuilalt fără să etichetezi. În plus filmul este o comedie la care, sper eu, se vor amuza toţi. Iar celor care nu s-au amuzat deloc ţin să le amintesc, aşa cum l-am auzit spunând pe Horaţiu Mălaele într-un spectacol, că râsul este un semn de inteligenţă. Glumesc, sper să fie pe placul cât mai multor oameni. Cred că merită.
.
Care este următorul pas pe care vrei să-l faci în cariera ta?
Următorul pas în cariera mea, este întotdeauna şi următorul proiect. Am început repetiţiile la “Nevestele vesele din Windsor” cu domnul Tocilescu la Teatrul Metropolis. Este un spectacol cu dans şi muzică, una specială, compusă de Nicu Alifantis. Premiera cred că va fi undeva în iarnă.
.
Tu ce studii ai? Consideri că sunt importante studiile de actorie sau e important să ai un pic de talent şi un gram de noroc?
Am absolvit actoria la UNATC Bucureşti la clasa domnului Colceag, apoi masteratul şi acum mi-am început doctoratul, întrucât sunt şi preparator la catedra de actorie UNATC. Cât contează studiile nu ştiu să-ţi spun, discuţia diferă de la caz la caz. Unora le folosesc foarte mult, pentru alţii sunt doar un sprijin în stabilirea metodologiei personale, iar mari actori ai poporului ne-au arătat că se poate foarte bine şi fără şcoală. Contează doar să convingi, cu sau fără şcoli.
.
Ce “sacrificii” ai face pentru un rol (te-ai îngrăşa, dezbrăca, tunde…)?
Să te îngraşi/dezbraci/tunzi nu sunt sacrificii. M-am şi tuns, m-am şi dezbrăcat, de exemplu, în “Ce păcat că-i curvă” la Bulandra, însă am făcut-o pentru că, sub îndrumarea lui Ducu Darie, am considerat că era necesar pentru spectacol şi că ajută poveştii şi modalităţii ei de a fi spusă. Iată deci că nu e un sacrificiu. Ar fi unul dacă n-aş mai putea să-mi văd familia câţiva ani pentru vreun rol asta da, ar fi groaznic şi în acest caz devine sacrificiu pe care te întrebi dacă merită să-l faci.
.
Urmăriţi aici un trailer al filmului “Nuntă în Basarabia”: