„Demonul”, un horror în care Diavolul are interese meschine

Un lift, cinci persoane şi un diavol pus pe pedepsit păcătoşi (ucigându-i, dacă asta are vreo logică). În ciuda afilierii lui M. Night Shyamalan, “Demon” e un horror decent.
În ultimii ani, contribuţia lui M. Night Shyamalan, regizor prolific în ce priveşte finalurile cu dus şi întors, dar corigent la coerenţa poveştii, a fost “sărutul morţii” pentru o mulţime de filme cu buget mare, care au fost desfiinţate de critici (vezi “Întâmplarea”, “Doamna din apă” şi “Semne”, printre altele).

Numele americanului de origine indiană, producător şi scenarist la “Demon”, i-a pregătit, probabil, pe critici pentru un nou dezastru, însă acest horror reuşeşte ceea ce predecesoarele sale nu au putut: să primească notă de trecere.

Diavol… ucigaş?

În povestea scrisă de Shyamalan şi jucată de actori ca Geoffrey Arend. Bojana Novakovic şi Bokeem Woodbine (da, nu ne aşteptam ca numele să vă facă să săriţi din scaun), cinci persoane mai mult sau mai puţin păcătoase se întâlnesc într-un ascensor care se blochează, din cauza unei pene de curent.

Realizează rapid că unul dintre ei trebuie să fie diavolul (sau “doar” un demon, dacă e să ne luăm după titlul românesc), pentru că încep să fie mutilaţi şi ucişi, rând pe rând.

Citeşte textul integral în revistă