„Teleenciclopedia” a ajuns la onorabila vârstă de 45 de ani, mizând pe documentare luate mai ales de la BBC. Mai rezistă formatul concurenţei posturilor specializate în documentare?
„Teleenciclopedia” a ajuns la onorabila vârstă de 45 de ani, mizând pe documentare luate mai ales de la BBC. Mai rezistă formatul concurenţei posturilor specializate în documentare?
.
„Inaugurăm, săptămâna aceasta, un ciclu de emisiuni intitulat «Tele-enciclopedie». Noua emisiune se va transmite în fiecare sâmbătă la ora 20.00. Ce va cuprinde ea? Vom deschide dicţionarul enciclopedic la diverse pagini, prezentându-vă (…) comori de artă şi cultură, descoperiri ştiinţifice străvechi şi recente, intinerarii geografice interesante, într-un cuvânt… enciclopedie pe micul ecran”.
Aşa era anunţat, acum 45 de ani, debutul emisiunii „Tele-enciclopedie”, la rubrica „Noutăţi în acestă săptămână” a „Revistei de Programe Radio-TV a Radio-Televiziunii Române”. Prima ediţie a fost difuzată pe 22 mai 1965, pe postul naţional de televiziune, şi – de atunci – producţia s-a menţinut cu stoicism în grilă, aniversând 2.222 de emisiuni, 45 de ani mai târziu, pe 22 mai.
.
Florian Pittiş, una din „vocile” emisiunii povestea că un admirator l-a oprit pe stradă cu un: „Să trăiţi! V-am văzut vocea la televizor, la Teleenciclopedia!”
Cui trebuie să-i mulţumim pentru serile copilăriei petrecute cu ochii lipiţi de micile ecrane, în faţa unui documentar teleenciclopedic? Lui Octavian Paler, care era directorul TVR-ului în 1966, şi care a venit cu ideea acestei „reviste ilustrate”, cum o descrie Gabriela Nuţă, producător al emisiunii din 2002.
„«Teleenciclopedia» a oferit oamenilor o cale de a visa: porneau în călătorii imaginare, luau parte la safari, pătrundeau în jungla amazoniană unde întâlneau populaţii primitive sau îmbrăcau costumul de scafandru şi admirau recifele de corali… Generaţii întregi de telespectatori au rămas fidele celei mai longevive emisiuni din România pentru că le-a înseninat viaţa, într-un timp în care era greu să te mai bucuri de ceva!
Prin 1988-1989 programul TV obişnuit era cam aşa: ora 19.00: Telejurnal; ora 19.30: Omagiu Conducătorului Iubit (documentar – parţial color); ora 20.00: Cântare Patriei (spectacol muzical-literar-coregrafic); ora 21.45: Telejurnal; ora 22.00: închiderea programului!!! «Teleenciclopedia», transmisiunile sportive şi foarte rarele emisiuni de divertisment erau «lumini» într-o «mare de întuneric»!”, explică Gabriela Nuţă.
Motivul longevităţii emisiunii se regăseşte în standardele de calitate impuse de realizatoarea Cornelia Rădulescu (care lucrează de 23 de ani la „Teleenciclopedia”) şi efortului de a trata fiecare ediţie de parcă ar fi episodul-pilot, spune Nuţă. „Nici unul dintre cei care lucrează la noi nu-şi permite să spună «las’ că merge şi aşa!».
.
Producătorul Gabriela Nuţă recunoaşte că formatul are o concurenţă masivă din partea posturilor ca Discovery sau National Geographic, dar spune că „Teleenciclopedia” nu va fi prea curând modernizată.
„Din nefericire, documentarul este una dintre cele mai costisitoare producţii de televiziune şi, în această perioadă, e mai greu cu finanţarea. Din acest punct de vedere, este preferabil să cumperi un documentar de top, decât să-l faci. Sigur, cu amendamentul că în documentarele lor pot spune ce vor despre istoria noastră: de pildă, sunt producţii difuzate de canalele specializate (urmărite de milioane de telespectatori) unde se afirmă senin că dacii au fost exterminaţi de soldaţii lui Traian, ori că Vlad Ţepeş prefera să-şi pedepsească duşmanii, trăgându-i în ţeapă, deoarece fusese sodomizat în copilăria petrecută în captivitate la turci!”.
.