Companiile de teatru independent sunt de multă vreme printre cele mai bune din Bucureşti, unii spun chiar că “iau fața” cu uşurință teatrelor finanțate de la stat, “de repertoriu”. Aşă că ne-am gândit să-ți dăm 5 titluri de piese pe care să nu le ratezi până se termină stagiunea, sau, în cazul cel mai rău, să le urmăreşti în toamnă.
Prima astfel de companie de teatru independent, înființată cu multă vreme în urmă, pe la sfârşitul anilor ’90 (“aplaudat din 1998”, scrie, de altfel, pe logo-ul teatrului), a fost Teatrul Act.
Noul teatru era “pus pe picioare”, la acea vreme, de regizorul Alexandru Dabija şi actorii Marcel Iureş şi Oana Pellea. Teatrul Act funcționează şi în prezent, în acelaşi sediu inițial de pe Calea Victoriei, devenit tradițional pentru iubitorii de teatru.
Aşa-numiții ani 2000 au înregistrat o explozie a teatrului independent, cu multe companii şi spații de joc neconvenționale devenite între timp “legendare”, cum ar fi Teatrul Luni de la clubul Green Hours (tot pe Calea Victoriei), Teatrul Arca sau compania D’AYA.
Regizoare precum Gianina Cărbunariu, Theo Herghelegiu sau Chris Simion şi autoare de piese de teatru precum Lia Bugnar, actriță la bază, s-au afirmat şi şi-au legat numele pentru totdeauna de această “naştere” a teatrului independent.
Deceniul următor, anii 2010, au văzut apariția unor noi şi serioase companii, cu locații şi repertoriu bine stabilite, precum UnTeatru şi Teatrul de Artă. Totodată, trend-ul internațional a dus la “resurecția” şi proliferarea spectacolelor cu temă şi subiecte sociale şi politice.
“Teatrul politic” este cuvântul prin excelență al decadei, existând companii dedicate acestui tip de teatru, cum ar fi Giuvlipen sau Replika, în Bucure[ti, dar şi studioul Reactor, la Cluj-Napoca, sau locații specializate: clubul Macaz sau acelaşi Centru de Teatru Educațional Replika.
Subiecte noi, considerate tabu până atunci, şi provocatoare, texte noi şi proaspete, fresh, ale unor dramaturgi contemporani sau inediți în România până acum, ori abordări hiper-moderne, minimale, ale textelor clasice, actori şi regizori tineri, cu poftă de joc şi de creație.
Cam prin asta s-au afirmat spectacolele şi companiile de teatru independent şi asta le-a făcut să devină atât de îndrăgite, inclusiv de publicul larg, nu numai de cel specializat. Sunt atu-urile şi punctele de atracție şi ale selecției noastre, de unde nu lipsesc spectacolele pe care, poate, deja le-ai apreciat de la UnTeatru sau “clasice” ale teatrului politic, precum cele ale companiei de teatru rom Giuvlipen.
1. “Fete și băieți”, de Dennis Kelly, producție Teatrul ACT, regia Cristi Juncu, cu Raluca Aprodu; durată spectacol: 1 h 30 min (fără pauză).
Unde şi când poate fi văzut spectacolul: joi, 23 iunie, miercuri, 29 iunie, şi joi, 30 iunie, toate de la ora 19.30, la sediul Teatrului ACT (Calea Victoriei 126); restricție vârstă: 16 ani; preț bilete: cat. I – 60 lei.
Selecția noastră nu putea să înceapă decât cu Teatrul Act, cel mai vechi şi mai prestigios teatru independent din România. Şi, ceea ce este cel mai important, încă funcțional.
Noua premieră a teatrului şi cea pe care o promovează intensiv, nu mai puțin de trei reprezentații fiind programate până la sfârşitul lunii, este cea cu “Fete şi băieți”, după textul unui dramaturg american cvasi-necunoscut: Dennis Kelly.
În pofida a ceea ce s-ar putea crede, adică a titlului care te-ar putea induce în eroare, spectacolul este un one-woman-show, cu actrița Raluca Aprodu. Aceasta, de altfel, a şi tradus textul pentru scenă, împreună cu regizorul Cristi Juncu.
Raluca Aprodu povesteşte cum a ajuns să joace în spectacol: “Citeam și, în timp ce citeam, în cap a început să-mi sune vocea acestei femei. Cuvintele se transformau instantaneu în imagini și, pe parcursul lecturii, am uitat ca e o piesă de teatru. L-am sunat pe regizor imediat după și i-am zis: „Cristi, povestea asta trebuie să ajungă la oameni!”. Suntem în 2022. Ne-a luat patru ani s-o facem. Dar senzația mea e aceeași: trebuie să vă spun povestea asta!”.
Dar care este povestea? “O întâlnire neașteptată într-un aeroport se transformă într-o intensă, pasională și nebunească relație. Piesa spune povestea unei familii aparent obișnuite – un El și o Ea care se mută împreună, își cumpără o casă, au doi copii. Dar apoi lumea lor începe să se destrame și lucrurile iau o întorsătură tulburătoare.”
Regizorul Cristi Juncu identifică “masculinitatea toxică” şi “patriarhatul” drept teme ale textului piesei şi ale spectacolului său.
2. “Alcesta”, de Euripide, producție UnTeatru, regia Kovács Zsuzsánna, cu: Florina Gleznea, Lari Giorgescu, Ștefana Ionescu-Darzeu, Ionuț Grama.
Unde şi când poate fi văzut spectacolul: joi, 30 iunie, ora 21.00, în Grădina Casei Universitarilor (str. Dionisie Lupu 46); preț bilete: 60 lei.
UnTeatru, companie înființată, organizată şi condusă de soții Andrei şi Andreea Grosu, regizori de meserie, este una dintre cele mai serioase şi mai dinamice înființate pe parcursul ultimei decade (“un proiect independent care s-a dezvoltat de-a lungul a 10 ani”, cum se autodefineşte), aşa că nu putea lipsi din selecția noastră.
După ce au jucat ani de zile în sediul din Sfinții Apostoli, pe care l-au transformat într-un reper al scenei bucureştene, în prezent, pe timp de vară, cei de la UnTeatru activează într-un spațiu nou, deschis de ei încă de anul trecut, în Grădina Casei Universitarilor.
Am ales din ce se joacă aici spectacolul “Alcesta” (simultan tragedie, comedie, satiră, subintitulat “Cine moare în locul tău?”), după nimeni altul decât anticul Euripide, tocmai pentru acea neştirbită actualitate a textelor clasice, cu care “mergi mereu la sigur”.
Textul şi spectacolul pun nişte întrebări: “Ce s-ar întâmpla dacă într-o zi zeii ar decide că trebuie să mori? Ce s-ar întâmpla dacă tot zeii ar decide că ai putea să fii scutit de moarte, dacă cineva s-ar oferi de bunăvoie să moară în locul tău? Cine ar trebui și cine s-ar oferi să moară în locul tău? Ce ai face cu viața ta salvată?”.
Organizatorii explică: “Euripide a scris piesa Alcesta în 438 î.e.n, în amurgul democrației ateniene. În piesele lui, legea zeilor nu este dreaptă, este sursa luptei interioare. Povestea Alcestei este despre oameni, deși zeii o complică”.
3. “Eu sunt actrița principală”, episodul 4, producție Giuvlipen, cu: Bianca Varga, Julio Elvisey Pisică, Arhanghella (Are Anghel).
Unde şi când poate fi văzut spectacolul: vineri, 24 iunie, de la ora 19.00, online (live pe Facebook și YouTube).
Vorbeam mai sus despre teatrul politic şi social-politic, şi în acest context nu putem să ignorăm compania de teatru Giuvlipen. Este o companie de teatru rom, cu puternice accente şi tente feministe (“giuvlipen” este un cuvânt inventat, care înseamnă “feminism” în limba romă), ale cărei rezultate sunt excepționale în ultimii ani, prin urmare nu pot fi neglijate sau trecute sub tăcere.
Giuvlipen a fost înființată în 2014 de actrițele Mihaela Drăgan și Zita Moldovan. “Giuvlipen înseamnă feminism în limba romani și este prima companie de teatru independent feminist rom din România. Arta noastră este provocatoare, experimentală și foarte performativă”, spun ele.
Printre altele, Giuvlipen a realizat, în anii trecuți, un spectacol de teatru excepțional, “Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa?“, regia Mihai Lukács, cu: Liana Ceterchi, Mihaela Drăgan şi Zita Moldovan, jucat, pe vremea aceea, în micuța sală a MACAZ – Bar Teatru Coop. (nu mai există acum).
“Chiar dacă spaţiile dedicate teatrului independent – care n-au nicio treabă cu cele finanţate din bani publici – au devenit invadate, de ani buni, de comedii uşurele şi spectacole mediocre – aşa-numitele „şuşe pentru corporatişti“ –, mai există locuri în care nu numai că se face teatru adevărat, dar i se adaugă şi o latură politică sau socială, sincronă cu ce se întâmplă azi în lume, dimensiune cam inexistentă până acum pe plaiurile mioritice”, scriam, la acea vreme, în 2017, în cronica spectacolului, intitulată “„Calul alb“ şi „Mustang“-ul rom. Despre teatrul independent, dimensiunea politică şi socială”.
Încheiam cu aceste cuvinte deznădăjduite: “Pleci, după spectacol, cu un gust amar şi cu sentimentul că moartea Szomniei (caz despre care ştii că este real), ca şi cea de la Tanacu, „nu a folosit la nimic“, vorba lui Holban”.
Ceea ce este important de spus este că, pentru aceste fete şi femei (sau “nonbinare”, cum se definesc câteodată), a face teatru are o dimensiune existențială, reprezintă o modalitate de scăpare, de evadare din “infernuri” patriarhale şi rasiste, cum este Ferentariul sau alte cartiere ori localități similare. O scurtă privire sau audiție a oricărui interviu cu interpreta Nicoleta Ghiță (Niko G), de exemplu, este foarte sugestivă în acest sens.
Proiectul căruia Giuvlipen i s-a dedicat în ultimele luni este emisiunea online “Eu sunt actrița principală”, ajunsă acum la episodul 4. „Eu sunt actrița principală” este o emisiune online de tip talk-show, necenzurată, prin care se intenționează a se crea conținut despre arta și cultura romă.
Episodul 4, care va fi difuzat vineri şi în care, spun organizatorii, “sărbătorim împreună Pride Month”, este intitulat “Asumarea identității queer de către persoanele rome”. “Protagoniştii” sau “protagonistele” emisiunii (“protagonistx”, cum scriu activiştii queer) sunt: Bianca Varga, Julio Elvisey Pisică şi Arhanghella (Are Anghel).
Bianca Varga este activistă nonbinară care se identifică cu genul fluid și una dintre gazdele “Două pupeze negre”, o emisiune de entertainment online, transmisă pe Facebook, care prezintă comunitatea LGBTQ din perspectiva celor două prezentatoare.
Julio Elvisey Pisică este artist interdisciplinar, student la Facultatea de Muzică și Teatru din Timișoara. Arhanghella este o artistă multidisciplinară, care s-a alăturat de curând echipei Giuvlipen ca parte din proiectul „Rezistența Fetelor”, iar de atunci a mai fost implicată în proiectul performativ „Cu fiecare atingere vom renaște”. Declară că existența ei este “o formă de protest în societatea transfobică și rasistă în care trăim”.
În paralel, trebuie menționat neapărat şi proiectul muzical Kali x Niko G (duet compus din Mihaela Drăgan & Nicoleta Ghiță), un duet de rap feminist rom, chiar de muzică trap feministă i-am putea spune (am făcut distincția pentru că se ştie cât de sexistă şi misogină este muzica trap propriu-zisă, dacă nu aceasta e chiar principala sa caracteristică).
Cele două, “Tehno-Vrăjitoarele”, cum îşi mai spun, au vara plină de concerte. Pe 11 iunie au cântat la Cluj, chiar după Marșul Pride, iar pe 19 iunie în Italia, în cadrul festivalului Feminist Future Festival.
“Pe 14 august ne vedem în Târgu Mureș în cadrul Festivalului Szfera și încheiem concertele din această vară pe 28 august la Bucureşti, în cadrul Zilelor Caleido. Abia așteptăm să cântăm și să dansăm pe trap feminist împreună”, mai spun cele două feministe.
Pentru Nicoleta Ghiță, “rapul este un mod de a transmite lumii mesaje feministe, anti-rasiste și împotriva stereotipurilor, iar călătoria e abia la început”.
4. “Toată liniştea din lume”, de Mihaela Michailov și Radu Apostol, producție Centrul de Teatru Educațional Replika, regia Radu Apostol, cu Katia Pascariu; durată spectacol: 1h 50’.
Unde şi când poate fi văzut spectacolul: marți, 21 iunie, şi miercuri, 22 iunie, la ora 19.00, la sediul Centrului de Teatru Educațional Replika (strada Lânăriei 93); limită de vârstă: +16; intrare liberă, cu rezervare loc printr-un mail la centrulreplika@gmail.com.
Să menționăm şi un spectacol propriu-zis de teatru social-politic, cea mai recentă premieră a Centrului de Teatru Educațional Replika, un spațiu consacrat pentru astfel de producții.
Astăzi şi mâine sunt ultimele două reprezentații cu spectacolul “Toată liniştea din lume” în sala Replika, înainte ca această montare să plece la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS).
O puteți admira aici, într-un spectacol de tip one-woman-show, pe actrița Katia Pascariu, reputată interpretă a teatrului independent şi cu coloratură politică, recent distinsă cu Premiul Gopo pentru prestația din filmul lui Radu Jude “Babardeală cu bucluc sau porno-balamuc”.
Conform organizatorilor, sunt “12 ore din viața unei mame singure, cu doi copii de 14 și 16 ani. 12 ore ca un roller coaster emoțional între “tipic” și “atipic”. 12 ore petrecute între două lumi paralele.”
“„Toată liniștea din lume” e un spectacol despre Mamă. Pentru toate clipele în care ai simțit că ești cumplit de singură. Pentru toți anii în care ai tânjit s-auzi „mama”.
Pentru toate nopțile care ai sperat să se sfârșească în altfel de dimineți.”
5. “Stația 13”, după schițe, piese și poezii de I.L. Caragiale, producție Syarela Arts, regia Alexandru P. Rusu, cu: Remus Stănescu, Andreea Moustache / Valentina Visarion, Ana Maria Bercu, Eduard Cîrlan; fără pauză.
Unde şi când poate fi văzut spectacolul: joi, 23 iunie, la ora 19.00, la ARCUB – Sala Mare (Hanul Gabroveni); preț bilete: 50/35 lei.
Să încheiem totuşi într-o notă mai “uşoară”, fără ca termenul să aibă însă nimic depreciativ.
“Stația 13” este un spectacol de teatru independent, după fragmente din opera marelui Caragiale, născut şi “moşit” de Alexandru P. Rusu, tânăr regizor de teatru de origine basarabeană, venit în România de dincolo de Prut.
S-a jucat, cu destul de mult succes, în diverse locații, inclusiv la Teatrul Național Bucureşti, iar acum se pune în scenă la ARCUB, reprezentația de joi făcând parte din programul proiectului Stagiunea Artelor Performative de aici.
“Spre Stația 13 redescoperim cele mai savuroase personaje ale lui Caragiale, în cele mai comice și inedite situații”, spun organizatorii. Astfel, “comedia aduce împreună personaje celebre ale lui Caragiale, precum Rică Venturiano, Zița, Cetățeanul turmentat, alături de alte personaje mai puțin cunoscute din schițele dramaturgului, dar la fel de ofertante și savuroase, într-un spațiu nou, trenul 783”.
“Comedia lui I.L. Caragiale presupune o matematică mentală, fizică și spirituală, ce doar un geniu o putea pune în pagină, pentru ca noi, actorii, să o putem savura atunci când îi găsim tempoul potrivit”, spune actrița Andreea Moustache.
Iar regizorul Alexandru P. Rusu se exprimă astfel: “Ideea de a regiza acest spectacol mi-a venit în momentul în care mă aflam în casa unde a locuit Caragiale timp de 2 ani, înainte de a emigra în Germania. Atmosfera acestei case mi-a oferit un impuls profund, o dorință enormă de a mă apropia de opera clasicului nostru. Spectacolul Stația 13 conține celebrele personaje ale lui Caragiale, care se întâlnesc într-un tren metaforic, intersectându-și destinele”.
Citește și: