Din multitudinea de opțiuni, am ales câteva titluri pe care vi le prezentăm aici, în cazul în care nu știți totuși ce să alegeți. Avem și comedie, dar și dramă serioasă, avem și comedie romantică, dar și film de acțiune, avem și noutăți, dar și un film clasic (hei, regia e semnată de Francis Ford Coppola, de aceea l-am ales). Weekend frumos și vizionare plăcută!
Într-o perioadă în care filmele cu supereroi invadează ecranele, excelentele Melissa McCarthy și Octavia Spencer parodiază inteligent genul, interpretând două prietene din copilărie ajunse supereroine în urma unui accident. Chemate să-și protejeze orașul terorizat de superticăloși, Lydia (Melissa McCarthy) și Emily (Octavia Spencer) trebuie să se lupte cu puternicii Miscreanți și să salveze întregul Chicago din ghearele Regelui. Alături de ele joacă Melissa Leo, Bobby Cannavale și Jason Bateman, dar și Pom Klementieff, care a interpretat-o pe Mantis în „Gardienii Galaxiei Vol. 2”, „Răzbunătorii: Războiul Infinitului” și „Răzbunătorii: Sfârșitul jocului”. Regia și scenariul peliculei, în original „Thunder Force”, sunt semnate de Ben Falcone, soțul Melissei McCarthy, cu care aceasta a mai lucrat la „Tammy”, „Șefa”, „Sufletul petrecerii” și „Superintelligence”.
Premiată recent cu Globul de Aur pentru rolul campioanei de șah Beth Harmon din miniseria Netflix „Gambitul damei”, proaspăta revelație Anya Taylor-Joy a fost nominalizată și pentru rolul de aici, al energicei Emma Woodhouse, căreia îi aduce un suflu nou. Celebra eroină creată de Jane Austen, mereu preocupată să găsească o pereche potrivită pentru toți prietenii ei, dar ignorându-și propriile sentimente, este transformată de actriță într-o tânără inteligentă, autoironică și independentă, care refuză să se supună unor norme sociale absurde și ridicole. Debutul în regie al fotografei americane Autumn de Wilde, specializată în spoturi publicitare și videoclipuri muzicale, este viu și cuceritor, iar toată distribuția intră cu umor în costumele de epocă realizate de un designer celebru – Alexandra Byrne (premiată cu un Oscar pentru „Elizabeth: The Golden Age”). Anya Taylor-Joy le dă replica lui Bill Nighy, Johnny Flynn („Bâlciul deșertăciunilor”), Josh O’Connor („The Crown”) și Callum Turner („Război și pace”), iar imaginea și decorurile fotogenice, dar și muzica semnată de Isobel Waller-Bridge și de David Schweitzer completează inspirat o viziune a cărții lui Jane Austen care se distinge prin spiritul și buna sa dispoziție.
Marla Grayson (a cărei interpretare i-a adus lui Rosamund Pike Globul de Aur pentru cea mai bună actriță la categoria comedie/muzical) este o escroacă de o abilitate ieșită din comun. În complicitate cu asociata ei, Fran (Eiza González), vânează bătrâne bogate, le devine tutore legal, le internează cu forța în azil și le toacă banii. Ultima ei țintă e Jennifer Paterson (Dianne Wiest), o bogătașă fără moștenitori. Dar lovitura pusă la cale de cele două femei se împiedică de un obstacol – un infractor abil, Roman Lunyov (Peter Dinklage) care le dejoacă planurile. Ceea ce impresionează la filmul regizat de Jonathan Blakeson, în original „I Care a Lot”, este atenția cu care detaliază acțiunile Marlei Grayson, acest personaj monstruos și rizibil deopotrivă. Cu precizie chirurgicală și fără absolut nici un scrupul, ea aruncă la gunoi viețile unor oameni, deposedându-i metodic de bani. Deși filmul trenează în a doua parte și nu are nici consistența unor „Escrocii” (excepționalul film regizat de Stephen Frears în 1990) sau „Triunghiul morții” (neuitata peliculă a lui Danny Boyle din 1994), reușita lui constă în jocul pe muchie de cuțit dintre personajele jucate de Rosamund Pike și Peter Dinklage, care duc permanenta lor confruntare spre granițele absurdului.
O poveste în spiritul timpului, care îmbină obligația izolării unui cuplu, din cauza pandemiei, cu îndoielile pe care cei doi le au cu privire la relația lor. Linda (Anne Hathaway) și Paxton (Chiwetel Ejiofor) s-au despărțit de puțin timp, dar pandemia îi obligă să locuiască din nou împreună și să-și analizeze sentimentele și opțiunile. În timp ce Linda, care e directoare de marketing, e tot mai dezamăgită de lumea corporatistă în care lucrează, Paxton, un artist cu un trecut infracțional, e disponibilizat. Cu o distribuție în care îi mai regăsim pe Ben Kingsley, Ben Stiller, Lucy Boynton și Stephen Merchant, și un ritm lent, care adaptează viteza poveștii la viața din pandemie, filmul – în original „Locked Down” – pune o oglindă interesantă în fața unor personaje derutate de încercarea reală prin care trece acum omenirea și ale cărei efecte sunt deja pe deplin resimțite.
Cândva vedeta liceului la baschet, Jack Cunningham (Ben Affleck) a ratat șansa de a ajunge în liga profesionistă ori de a-și asigura un loc la universitate și s-a îndepărtat de jocul la care era atât de talentat. După ani de zile, când lui Jack, dependent de alcool și complet blazat, i se oferă ocazia de-a deveni antrenor la fostul său liceu, șansa de a-și reaminti gloria de odinioară și de-a aduce pe linia de plutire actuala echipă a elevilor pare să se ivească la orizont. Numai că vechii demoni, printre care copilăria cu probleme, conflictele cu tatăl lui și apoi căsnicia ratată, sunt greu de învins, iar Jack întâmpină multe momente dificile. Personajul central al filmului regizat de Gavin O’Connor, care se numește în original „The Way Back”, are multe date comune cu biografia celebrului Ben Affleck, care a avut, la rândul său, probleme multiple cu propria dependență, fiind internat de trei ori la dezalcoolizare.
Laureat cu Palme d’Or și nominalizat la trei Oscaruri și patru Globuri de Aur, „Conversația” (1974) e considerat unul dintre cele mai strălucite filme regizate de Francis Ford Coppola și unul dintre cele mai reușite ale tuturor timpurilor. Expertul în supraveghere Harry Caul (Gene Hackman) e angajat să urmărească doi tineri și să le înregistreze conversația. La un moment dat, el începe să creadă că aceasta se referă la un complot misterios ce ar putea duce la crimă și devine obsedat de ea. Despre „Conversația”, în original „The Conversation”, s-a spus că „sintetizează perfect dezamăgirea, înstrăinarea și paranoia induse de politica epocii Watergate, anticipând uriașul scandal care a dus la prăbușirea administrației Nixon, deși momentul lansării filmului a fost o coincidență”. Coppola scrisese scenariul la mijlocul anilor ’60, înainte ca Richard Nixon să vină la putere, dar abia după ce „Nașul” (1972) a avut încasări record studiourile Paramount au acceptat să finanțeze „Conversația”. Coppola l-a declarat filmul său preferat din tot ce a regizat, iar Gene Hackman a spus că Harry Caul este rolul său favorit. Acesta a fost numit de criticul Roger Ebert „unul dintre cele mai emoționante și tragice personaje văzute pe ecran”.