Chuck Norris a împlinit venerabila vârstă de 70 de ani pe 10 martie. Imaginea de tip dur, pe care şi-a creat-o tăbăcind personaje negative în filme, l-a făcut pe actor să fie ridiculizat în sute de bancuri.
Starul american n-a mai jucat în nici un film în ultimii 5 ani, dar asta nu înseamnă că nu se mai află încă în centrul atenţiei. Alături de cariera în cinematografie şi realizările sale ca luptător, actorul mai este cunoscut şi pentru fenomenul „Chuck Norris facts”, care a început în 2005. Este vorba de o serie de bancuri, atribuite acum lui Chuck Norris, dar care făceau referire la Vin Diesel, Mr. T (din serialul „Echipa de Şoc”) şi Bob Saget (actor şi comediant de stand-up american). Primul care şi-a dat seama că starul din „Walker, poliţist texan” întruneşte toate calităţile actorilor enumeraţi mai sus a fost Conan O’Brien, care a început să arunce cu bancuri în show-ul pe care l-a prezentat la NBC, „Late Night with Conan O’Brien”.
Iată o selecţie cu cele mai amuzante bancuri cu Chuck Norris:
Chuck Norris a numărat până la infinit – de două ori.
Chuck Norris nu citeşte cărţi. Le ţintuieşte la pământ până obţine informaţiile de care are nevoie.
Când bau-bau merge la culcare, verifică să vadă dacă Chuck Norris se ascunde sub pat.
De ce în calendarul lui Chuck Norris se trece direct de la 31 martie la 2 aprilie? Pentru că nimeni nu îl păcăleşte de Chuck Norris.
Chuck Norris nu poartă ceas. El decide cât e ceasul.
Toată lumea are un poster cu Superman. Superman are un poster cu Chuck Norris.
Chuck Norris a fost deja pe Marte, de aceea acolo nu există viaţă.
Chuck Norris a lovit odată un cal în barbă. Descendenţii acelui cal se numesc acum girafe.
Chuck Norris a înghiţit odată un pumn de somnifere, ceea ce l-a făcut să clipească.
Chuck Norris s-a bătut cu Superman. Pierzătorul a trebuit să poarte chiloţii pe deasupra pantalonilor.
Chuck Norris ripostează
Actorul a răspuns la acest fenomen pe site-ul său, chucknorris.com. Chuck Norris se declara surprins şi totodată flatat de atenţia primită, admiţând că unele dintre bancuri sunt de-a dreptul amuzante. El a mai explicat că încearcă să nu le ia în serios şi speră ca acestea să-i facă pe oameni curioşi în legătură cu adevăratele evenimente din viaţa sa, pe care le găsiţi în cărţile scrise de el. Pe 23 octombrie 2006, într-un articol publicat pe WorldNetDaily.com, actorul (cunoscut drept un creştin devotat) schimba puţin tonul, spunând că toate puterile sale vin de la Dumnezeu. Aparent, a fost deranjat de unul dintre bancuri, care spune că „nu există o teorie a evoluţiei, ci doar o listă cu creaturile cărora Chuck Norris le-a dat voie să trăiască”. Ultima picatură a venit în 2007, când actorul a dat în judecată o editură din SUA, pe motiv că a lansat o carte („The Truth About Chuck Norris: 400 facts about the World’s Greatest Human”) care cuprindea 400 de bancuri ce făceau referire la el.
Omul, actorul, legenda
Dar cine este Chuck Norris şi, mai important, cum a ajuns să fie prezentat drept cel mai puternic om de pe Pământ în sute de bancuri?
La vârsta de 18 ani, tânărul născut în Ryan, Oklahoma (SUA), s-a înrolat în Forţele Aeriene ale SUA, fiind detaşat în Coreea de Sud. Acolo a fost iniţiat în Tang Soo Do, reuşind să obţină centura neagră şi chiar să pună bazele unui nou stil de arte marţiale – Chun Kuk Do. Întors în SUA, a înfiinţat un lanţ de şcoli de karate şi, pe 24 noiembrie 1968, câştiga titlul de Campion Mondial la Karate, la categoria mijlocie, pe care l-a păstrat 6 ani la rând. În 1969, debuta în cinematografie cu un rol minor în „The Wrecking Crew”. Pe Bruce Lee l-a cunoscut la o demonstraţie de arte marţiale, pe vremea când nici unul dintre ei nu era cunoscut. A jucat alături de acesta în „Drumul dragonului” (1972), film ce i-a adus statutul de star internaţional. Au urmat „Băieţii buni poartă negru” (1978), „Octogonul” (1980), „An Eye for an Eye” (1981), „Lupul singuratic” (1983) şi „Dispărut în misiune” (1984), producţii cu încasări substanţiale la box-office. Când publicul a pierdut apetitul pentru filme de acţiune, Chuck Norris a intrat într-un con de umbră, dar a revenit, în 1993, pe micile ecrane, cu seria „Walker, poliţist texan”.