A murit Andy Fletcher, fondator al legendarei trupe Depeche Mode

de Vasilica Rogozanu, 27 mai 2022, 13:21

Andy Fletcher, membru fondator al trupei de rock alternativ Depeche Mode, a murit joi, 26 mai, la vârsta de 60 de ani, au anunțat colegii de trupă.

„Suntem şocaţi şi cuprinşi de o imensă tristeţe ca urmare a morţii premature a dragului nostru prieten, membru al familiei şi membru al trupei. Fletch chiar avea o adevărată inimă de aur şi era mereu prezent atunci când aveai nevoie de sprijin, de o conversaţie plină de viaţă, de un râs bun sau de o bere rece. Suntem alături de familia sa şi vă rugăm să vă gândiţi la ei şi să le respectaţi intimitatea”, se arată în postarea publicată pe contul de Twitter al formaţiei Depeche Mode.

Născut în iulie 1961 la Nottingham, Andy Fletcher, cunoscut ca „Fletch”, rămâne cunoscut ca fondator al celebrei trupe Depeche Mode.

O trupă care a scris istorie

Depeche Mode a devenit o formație fenomen în anii ’80-’90, dar membrii grupului cochetau cu muzica încă din a doua jumătate a anilor ’70. Mai exact, Vince Clarke (clape) a înființat împreună cu Andrew Fletcher formația No Romance In China. Aceasta a avut o existență scurtă, iar în 1979 Clarke a fondat împreună cu Martin Gore și Robert Marlow grupul French Look.

La numai un an, în luna martie, s-a născut un nou proiect, intitulat „Composition Of Sound”, cu Vince Clarke vocalist, Martin Gore la clape și Andy Fletcher la bas. În această perioadă, Vince și Andy au renunțat la instrumentele lor muzicale în favoarea sintetizatoarelor. Acestea nu erau tocmai la îndemâna oricui, așa că au fost nevoiți să se împrumute de bani sau să aibă locuri de muncă cel puțin ciudate pentru a câșiga banii necesari achiziționării lor.

David (Dave) Gahan li s-a alăturat în 1980, după ce Vince Clarke l-a auzit cântând într-un concert local. Așa s-a născut Depeche Mode, numele fiind inspirat de o revistă franțuzească: “Dépêche Mode”. În 1981, formația a făcut o înțelegere verbală cu casa de discuri Danielle Miller’s Mute și a lansat primul material discografic: „Speak and Spell”. La scurt timp, Vince Clarke a părăsit formația, iar Martin Gore a devenit compozitorul numărul unu al formației.

În 1982, Depeche Mode a lansat cel de-al doilea album: „A Broken Frame”, iar locul lui Vince Clarke a fost luat numai în concerte de către Alan Wilder. Acesta a devenit abia mai târziu membru cu drepturi depline, scriind două piese pentru albumul „Construction Time Again” din 1983 și o piesă pentru „Some Great Reward” din 1984.

Triumful „Violator” și adorația publicului

Ca orice formație cu succes în Marea Britanie, Depeche Mode își dorea să cucerească și continentul american, ceea ce s-a și întâmplat, dar abia în anul 1985, când single-ul „People Are People” a devenit un hit.

În 1989, formația a înregistrat, la Milano, melodia „Personal Jesus”, care a beneficiat de o campanie de promovare cel puțin inedită: reclamă în cele mai importante ziare britanice și chiar un număr de telefon, la care, dacă sunai, puteai asculta melodia. Astfel, „Personal Jesus”, de pe albumul „Violator”, a dominat topurile americane și britanice. În 1990, „Enjoy The Silence” de pe același album a câștigat premiul „Best Single” la Brit Awards. 17.000 de fani s-au călcat în picioare la o sesiune de autografe, care a avut loc în Los Angeles. Albumul „Violator” a luat discul de platină de trei ori și a fost vândut în trei milioane de exemplare.

Ca un alt record al formației, 48.000 de bilete la concertul de pe stadionul „Dodger” din Los Angeles au fost vândute în mai puțin de opt ore.

Conflicte și droguri

În 1991, Depeche Mode a abordat un stil apropiat de cel tehno, dar a revenit la un sound mai dur în 1993, când a lansat „Songs of Faith And Devotion”, care a debutat pe poziția I în topurile americane. A urmat un nou turneu, care a durat 14 luni și o a doua parte a albumului, în anul 1993, care din păcate s-a dovedit a fi un eșec din punct de vedere al vânzărilor.

În această perioadă, Andy Fletcher a refuzat să mai participe la vreun turneu, declarând că este instabil din punct de vedere psihic, iar locul său a fost luat de Deryl Bamonte. În 1995, Alan Wilder a părăsit trupa. Motivul invocat de el: „condițiile de muncă erau nesatisfăcătoare”. În traducere liberă, Wilder se afla într-un conflict deschis cu Andrew Fletcher, aceasta, în timp ce David Gahan devenise dependent de droguri, iar Martin Gore se lupta cu propriii lui demoni. Plecarea lui Wilder a fost urmată de o știre-bombă: în urma unei supradoze de heroină, Gahan a intrat într-un program de reabilitare. A ieșit în 1996, iar în același an, Depeche Mode a lansat albumul “Ultra” care a fost mai degrabă criticat, decât aclamat.

Proiecte solo

În 2003, David Gahan și-a lansat propriul album solo, „Paper Monsters”, Martin Gore era preocupat de lansarea unei compilații de cântece, intitulată “Counterfeit”, iar Andrew Fletcher și-a inaugurat propria casă de discuri: Toast Hawaii. Când nimeni nu se mai aștepta la o revenire în forță, Depeche Mode le-a dat “peste nas” criticilor. Britanicii s-au mutat la Santa Barbara, California, și au compus “Playing The Angel”, nume inspirat din versurile unei mai vechi melodii „The Darkest Star”.

În noiembrie 2005, Martin Gore anunța că albumul avea să fie o provocare pentru fani: „durere și suferință în tempouri diferite”, demonstrând din plin acest lucru cu primul extras pe single, intitulat „Precious”. Tot atunci, formația s-a decis să plece într-un turneu internațional, „Touring The Angel”, cu care a ajuns și în România, în 2006.
Cu 14 albume de studio și 55 de single-uri, formația cu o carieră fulminantă a intrat, în 2020, în Rock and Roll Hall of Fame.