A murit Jean-Luc Godard, unul dintre cei mai mari regizori ai lumii

Autorul unor capodopere precum „Cu sufletul la gură” / „À bout de souffle” (1960), „A-și trăi viața” / „Vivre sa vie: Film en douze tableaux” (1962), „Disprețul” / „Le Mepris” (1963), „O bandă aparte” / „Bande à part” (1964), „Pierrot nebunul” / „Pierrot le fou” (1965) sau „Alphaville”/ „Alphaville, une etrange aventure de Lemmy Caution” (1965), care l-au catapultat pe scena cinematografică internațională în anii ’60, Jean Luc-Godard a fost cel mai renumit regizor al generației sale, cunoscut, de asemenea, pentru radicalismul și implicarea sa politică.

Jean-Luc Godard a rescris regulile cinematografiei franceze din anii ’60, a rupt convențiile și a contribuit la lansarea unui nou tip de cinema, cu un nou tip de filmări, montaj și dialoguri. Jean-Luc Godard a inspirat generații de cineaști, de la Martin Scorsese la Quentin Tarantino (care și-a numit chiar compania de producție A Band Apart, după unul dintre celebrele filme ale cineastului).

Jean-Luc Godard s-a născut la Paris, pe 3 decembrie 1930, fiind al doilea dintre cei patru copii ai unei familii burgheze franco-elvețiene. Tatăl lui, un medic francez, deținea o clinică privată, iar mama sa provenea dintr-o familie marcantă de bancheri elvețieni. A crescut și a urmat școala la Nyon, în Elveția apoi s-a mutat înapoi la Paris. Godard și-a descoperit pasiunea pentru cinema și s-a alăturat grupului de tineri critici de film din cluburile cinematografice ale orașului. În 1950 a început colaborarea, în calitate de critic de film, cu mai multe reviste de specialitate, iar din 1952 a început să scrie pentru prestigioasa publicație Cahiers du Cinéma, cofondată în 1951 de André Bazin.

De la pasiuni la colaborări memorabile

Din 1961 până în 1965 a fost căsătorit cu actrița Anna Karina, cu care a avut câteva dintre cele mai strălucite colaborări cinematografice, precum „A-și trăi viața”, „O bandă aparte” sau „Pierrot nebunul”. A doua soție a cineastului a fost actrița și scriitoarea Anne Wiazemsky, cu care a fost însurat din 1967 până în 1969 și care a jucat în filmele sale „La Chinoise” (1967) și „Week End” (1967).

Aceasta a apărut (ca personaj interpretat de Stacy Martin) în „Redutabil” / „Le redoutable” (2017), regizat de Michel Hazanavicius, care a rulat și în România. Filmul a înfățișat un Jean-Luc Godard excelent portretizat de Louis Garrel, filmând „La Chinoise” cu femeia pe care o iubește și cu care se căsătorește, Anne Wiazemsky, lansându-și filmul, susținându-și convingerile politice și înfruntând criticile nenumărate care îi sunt adresate.

În 1970, Godard a cunoscut-o pe regizoarea elvețiană Anne-Marie Miéville, care i-a devenit colaboratoare și apoi soție, în ultimii ani de viață.

Jean-Luc Godard a revenit în atenția lumii cinematografice în anii 2000. Filmul său „Elogiu dragostei” / „Eloge de l’amour” (2001) s-a aflat în competiția pentru Palme d’Or la Festivalul de la Cannes, unde următorul său film, „Adieu au langage” (2014), a primit Premiul juriului și s-a aflat, de asemenea, în competiția pentru Palme d’Or. În fine, filmul său „Le livre d’image” (2018) a fost recompensat cu un Palme d’Or special.

Filmele lui Jean-Luc Godard au fost premiate la Berlin, Cannes și Veneția, iar cineastul va rămâne pentru totdeauna o figură de importanță majoră a artei cinematografice.

În anul 2011, Academia Americană de Film i-a acordat un Oscar onorific „Pentru pasiune. Pentru confruntare. Pentru un nou tip de cinema”. Jean-Luc Godard, care a fost mereu un critic acerb al Hollywoodului, a refuzat însă să participe la ceremonia de premiere, iar când un reporter l-a întrebat ce înseamnă premiul Oscar pentru el, a răspuns: „Nimic”.

O despărțire hotărâtă de însuși celebrul cineast

Conform agenției de presă AFP, citată de The Guardian, regizorul „A murit în pace, acasă”, în Elveția. Soția sa, Anne-Marie Miéville, i-a fost alături. De asemenea, ziarul Libération, citând un membru al familiei căruia nu i s-a specificat numele, a raportat că moartea lui Jean-Luc Godard a fost asistată, ceea ce este legal în Elveția. „Nu era bolnav, era pur și simplu epuizat. Prin urmare, luase decizia de a pune capăt. A fost hotărârea sa și a fost important pentru el ca aceasta să fie cunoscută”, a precizat aceeași sursă. Avocatul marelui regizor, Patrick Jeanneret, a declarat pentru AFP că moartea lui Godard a urmat „numeroaselor patologii invalidante” de care suferea cineastul.