Superba Raquel Welch, celebră din filme ca „Aventuri în preistorie”, „Călătorie fantastică” sau „Cei trei muschetari”, a murit ieri, la vârsta de 82 de ani. Actrița a avut o carieră frumoasă în televiziune și a cunoscut succesul și ca femeie de afaceri.
Celebra Raquel Welch, una dintre cele mai frumoase și seducătoare actrițe ale lumii, a murit ieri, la Los Angeles, după o scurtă suferință, a confirmat impresarul ei pentru Variety. Actrița avea 82 de ani.
Înzestrată cu o frumusețe perfectă și o natură temperamentală, Raquel Welch s-a născut la Chicago, în 1940, dintr-un tată bolivian, Armando Carlos Tejada Urquizo, de profesie inginer aerospațial și o mamă americano-irlandeză, Josephine Sarah Hall. Familia s-a mutat în San Diego, unde tânăra a luat lecții de balet și actorie. În adolescență, ea a câștigat diverse concursuri de frumusețe, dar a făcut și modelling profesionist.
Actrița a devenit rapid un sex-symbol, datorită unor filme ca „Aventuri în preistorie” / „One Million Years B.C.” (1966), „Călătorie fantastică” / „Fantastic Voyage” (1966) sau „Cei trei muschetari” / „The Three Musketeers” (1973).
Apariția ei în blockbusterul „Aventuri în preistorie”, într-un bikini sumar din piei de animale, a redefinit imaginea sex-symbolului hollywoodian, făcând să viseze publicul masculin din toată lumea. Imaginea ei, cu trupul perfect și pletele fabuloase căzându-i pe umeri, a generat cele mai bine vândut poster al vremii, instalându-se chiar în locul emblematicei blonde senzuale impuse de Marilyn Monroe.
A urmat SF-ul „Călătorie fantastică”, un film care a făcut senzație în epocă, înfățișând un submarin microscopic introdus în trupul unui savant aflat în comă pentru a-i salva viața. Raquel Welch a apărut, în continuare, în adaptarea controversată a piesei „Myra Beckrinridge”, de Gore Vidal, în „Kansas City Bomber” (1972), apoi în încântătoarele ecranizări ale lui Richard Lester după Alexandre Dumas: „Cei trei muschetari” (1973) – care i-a adus Globul de Aur pentru rolul sensibilei Constance Bonacieux – și „Cei patru mușchetari” (1974).
Actrița a fost și una dintre primele femei care au jucat un rol principal într-un film de acțiune. Ea a fost eroina justițiară din westernul „Hannie Caulder” (1971), regizat de Burt Kennedy, care a inspirat, ulterior, celebrul „Kill Bill” (2003), după cum a povestit Quentin Tarantino.
Despre filmul petrecut în lumea sportului „Kansas City Bomber” (1972), Variety a spus atunci că „oferă o privire curajoasă, sensibilă și cuprinzătoare asupra lumii dure a patinajului pe role, fiind presărat cu accidente, încăierări și drame intense”. Raquel Welch, ea însăși patinatoare talentată, a fost foarte credibilă în rol de campioană dură, pentru care proprietarul echipei avea planuri mari.
În același an, a fost o polițistă care servea ca momeală pentru prinderea unui violator, în „Fuzz”, în care l-a avut partener pe Burt Reynolds, iar The New York Times a apreciat în special interpretarea ei. A jucat în filmul polițist „The Last of Sheila” (1973), regizat de Herbert Ross, alături de Richard Benjamin, Dyan Cannon, James Coburn, James Mason și Ian McShane.
Ea a jucat și în „Prinț și cerșetor” / „Crossed Swords” (1977), ecranizarea lui Richard Fleisher după celebrul roman al lui Mark Twain, a cărui atmosferă încerca să reînvie magia poveștilor cu muschetari. Filmul a avut o distribuție impresionantă: Oliver Reed, Mark Lester, Ernest Borgnine, George C. Scott, Rex Harrison și David Hemmings.
Apariția, ca invitat special, în serialul „Mork and Mindy” (lansat în 1978), alături de Robin Williams, a marcat începutul carierei în televiziune pentru Raquel Welch, apreciată de critici și pentru rolurile din producțiile de televiziune.
Sub stindardul propriei case de producție, Racquel Welch Productions, ea a jucat rolul principal din „The Legend of Walks Far Woman”, o ecranizare după romanul lui Colin Stuart. Actrița a făcut o cruciadă personală din lupta pentru ca serialul să fie difuzat, după ce NBC fusese reticent în privința sa, iar în 1982 producția a ajuns, în sfârșit, pe micul ecran.
Povestea era o dramă plasată la sfârșitul secolului al XIX-lea, inspirată de o poveste adevărată și prezentând aproape integral actori nativi americani sau latino-americani, eroina principală fiind căsătorită cu un războinic Sioux. Acesta suferea o comoție cerebrală, după care devenea violent și abuziv, iar ea îl omora apărându-se, după care era alungată de trib.
În 1988 a fost nominalizată la Globul de Aur pentru rolul din filmul de televiziune „Dreptul de a muri” / „Right to Die”. Ea juca rolul unei celebrități diagnosticate cu o boală chinuitoare, care considera că viața ei nu mai poate fi îndurată. Racquel Welch a mai apărut în multe producții de succes, de la „Evening Shade” la „Lois & Clark”, „Sabrina, vrăjitoarea adolescentă”. În 1997 și-a jucat propriul rol într-un episod din „Seinfeld”, iar în 2004 a apărut, tot ca Raquel Welch, în serialul „8 reguli simple”.
Raquel Welch a apărut și pe Broadway, înlocuind-o pe Lauren Bacall în rolul principal, Tess Harding, din muzicalul de succes „Woman of the Year”, la începutul anilor ’80, și a înlocuind-o pe Julie Andrews în celebrul „Victor/Victoria”, în 1997.
În 2001 am văzut-o în „Blonda de la Drept” / „Legally Blonde”, cu Reese Witherspoon, și în „Bucătarul și fetele lui” / „Tortilla Soup”, în care l-a avut ca partener pe Hector Elizondo.
Actrița nu și-a regretat niciodată alegerile făcute în carieră, dar în ultimii ani „privea spre perioada ei ca sex-symbol cu sentimente amestecate”, după cum a declarat la un moment dat. „Îmi place faptul că am fost apreciată în acest fel, dar pe de altă parte acest atribut a fost limitativ. Ce-i drept, cu aspectul meu exotic, nu prea aveam cum să primesc toate rolurile pe care mi-ar fi plăcut să le joc”.
În 2010, Raquel Welch și-a publicat memoriile, intitulate „Raquel: Beyond the Cleavage”. De-a lungul timpului, ea a fost și o femeie de afaceri de succes. La mijlocul anilor ’80 a lansat programul „Raquel’s Total Beauty and Fitness”, apoi a dezvoltat o linie de peruci și extensii de păr, precum și de produse de îngrijire a pielii.
Raquel Welch a fost căsătorită de patru ori: din 1959 până în 1964 cu James Welch, iubitul ei din liceu, care i-a devenit impresar și agent de presă, între 1967 și 1972 cu regizorul și producătorul Patrick Curtis, între 1980 și 1990 cu producătorul, regizorul și jurnalistul André Weinfeld, iar între 1999 și 2004 cu actorul Richie Palmer. Cu primul soț, actrița a avut un fiu, Damon Welch, și o fiică, Tahnee Welch, devenită la rândul ei actriță.