Alecsandru Dunaev, dezvăluiri despre sezonul 4 al serialului „Adela!”

de Cătălina Matei, 01 mai 2022, 07:05

După câteva zile de vacanță, de Paște, Alecsandru Dunaev (30 de ani) s-a întors pe platourile de filmare ale serialului „Adela” de la Antena 1 pentru cel de-al 4-lea sezon al serialului difuzat de Antena 1, și utlimul de altfel. Ce se va întâmpla cu personajul său, Mihai? Și cât de solicitantă este ipostaza de „tătic” pentru protagonistul din „Adela”? Aflăm imediat!

”Adela”, deja sezonul 4. Cum vedeai tu evoluția acestui proiect după prima ta zi de filmare?

Eram atât de emoționat că lucrez în acest proiect alături de acești oameni minunați (din spatele și din fața camerelor), eram atât de bucuros de șansa pe care mi-a oferit-o Ruxandra Ion de a fi acolo, încât fiecare zi în plus pe platouri era o bucurie și nu gândeam mai departe, doar… mă bucuram.

Și despre ultimul sezon ce ne poți spune?

Sezonul patru şi ultimul al seriei începe într-o liniște aparentă. Zic aparentă, pentru că în universul “Adela”, mereu există cineva sau ceva (nu zic, nu ne dăm de gol) care să perturbe această liniște. Vor fi în sfârșit fericiți cei doi? Dispariţia copilului îi va uni? Lucrurile aparent simple se complică în universul “Adela” și liniștea refuză să-și facă apariția. De ce? Cum? Aflăm în sezonul 4!

Personajul tău, Mihai, a trecut deja printr-o mulțime de situații. Deja este tătic. Cum te-ai simțit tu în această ipostază?

Cred că la fel cum m-aș simți și în realitate. Emoționat, debusolat, încântat, speriat, un amestec de gânduri și simțăminte de nu le mai știu pe nume. Dar trăgând linie, e o experiență minunată așa, când responsabilitatea se poate pasa foarte ușor după ce se dă ”Stop” și Mihai e înlocuit de Alecsandru.

A propos de postura de tătic, în viața reală când se va întâmpla? Presupun că ai fost întrebat de multe ori, mai ales de mama ta.

Când aveam vreo 15-16 ani, îmi spuneam că vârsta ideală pentru a avea un copil e 25 de ani. Pe la 23, 24 mi-am dat seama că e prea devreme, că ar trebui să mai aștept. Tata (da, nu mama), m-a tot întrebat și i-am spus că el m-a făcut la 31, așa că până la 31 n-are de ce să mă întrebe. Ei, mă apropii vertiginos de 31… și… nu știu.

Ce fel de tătic crezi că vei fi? Și câți copii îți dorești?

Un bun prieten, unul în care copiii vor avea încredere (sper) și… cred că cel cu care copiii vor face multe prostioare. Mici… dar multe. Și cred că am răspuns indirect la a doua întrebare, da, mai mult de unul. Dar cred că m-aș opri la doi.

View this post on Instagram

A post shared by Alecsandru Dunaev (@alecsandrudunaev)

Între schimbatul scutecelor și pregătirea biberoanelor, la ce crezi că te-ai pricepe cel mai bine?

Cred că aș fi foarte bun la… a adormi înaintea copilului. Nu, nu cred, cred că aș fi talentat în a sta treaz doar ca să îmi privesc copilul, nu cred că voi putea vreodată să mă satur să-l privesc, să mă minunez că e al meu.

Revenind la ”tăticul” din serial, băiețelul Adelei și al lui Mihai este răpit. Cum ai reușit să intri în starea unui părinte disperat?

În primul rând, actorul care-l joacă pe Bogdănel este o dulceață de copil și chiar începuse să ne fie dor de el și să ne întristăm la gândul că nu-l mai vedem ceva timp…

Dar principalul meu ajutor la secvențele acelea dramatice a fost colega mea, Mara. Și-a asumat rolul atât de bine, încât văzând-o pe ea cum reacționează în acea situație, nu avea cum să nu mi se rupă sufletul și Mihai să nu empatizeze total cu disperarea Adelei.

Dintre toate trăirile prin care ai fost nevoit să treci de-a lungul carierei de actor, care te-a marcat cel mai tare?

Nu am făcut niciodată un top al situațiilor, trăirilor pe care le-am avut de asumat. Dar cu cât era mai greu rolul, mai dificil de construit, cu atât era mai mare bucuria în momentul în care reușeam să depășesc toate obstacolele și să duc la bun sfârșit rolul. Toate rolurile au avut ceva marcant, toate personajele construite mi-au rămas în suflet.

Teatru… în ce proiecte ești implicat? Dar film?

Pandemia a pus teatrul oarecum pe pauză și n-au prea existat variante în care un proiect nou de teatru să fie fezabil. Dar de curând restricțiile s-au scos, capacitatea sălilor a revenit la 100% și noi posibilități se întrezăresc la orizont. Vedem… Cât despre film, de la ultimul film drag mie, ”Cardinalul” al lui Nicolae Mărgineanu, sau de la secvența (scurtă, dar, zic eu, plină de savoare) din ”Sabina – Tortured for Christ”, experiența mea pe linie de film a cam stagnat, dar nu e timpul pierdut, sigur vor exista posibilități de a-mi crește lista de proiecte. Din nou…vedem!

Dincolo de platoul de filmare și scena de teatru, cum arată viața ta?

Liniștită. Încerc să mă odihnesc în puținul timp liber, îmi cultiv momentan pasiunea pentru fotografia pe film, îmi tot spun că ar trebui să umplu marile goluri pe care le am în cultura mea cinematografică, mai ascult un disc la pick-up și mă laud pe Instagram cu asta.. și din nou la filmare.