Alecsandru Dunaev se pregătește să revină pe micile ecrane în cel de-al doilea sezon al serialului „Adela”, care va debuta la Antena 1, joi, 19 august, de la 20.30. Actorul ne-a povestit despre vacanța lui de vară, despre întoarcerea pe platourile de filmare, dar și despre planurile sale de viitor.
Alecsandru Dunaev: Da’unde n-am fost, vorba poetului. Atât cât mi-a permis timpul, am încercat să cuprind cât mai mult din Ardeal, am revăzut Sibiul, Sighișoara, am tras o fugă până la Turda; n-a scăpat nici Dobrogea, am fost la părinți la Tulcea, am vizitat satul bunicilor, Constanța, etc.
Am revenit pe platouri „cu bateriile încărcate”. Am făcut cam tot ce mi-am propus în această vacanță și am venit cu un flux proaspăt de energie.
Pe linie profesională, am avut enorm de multe de învățat, enorm de multe de experimentat. Iar pe linie personală, am descoperit foarte multe lucruri în mine de care am învățat să profit, pe care am învățat să le scot în evidență. Cu toate că sună un pic a clișeu, dar datorită acestui proiect, reușesc să afișez o versiune din ce în ce mai bună a mea.
Că am nevoie de o minimă doză de curaj ca să pot să-mi depășesc anumite limite, anumite frici și, odată depășite, prind și mai mult curaj pentru a depăși mult mai multe; și tot urc; și-mi place.
Că vreau să fac Făgărașul pe creastă (de la Suru la Zărnești), că deja e al treilea an în care nu ajung la Sulina și-mi lipsește asta foarte mult și că… dacă-mi dai o mașină cu rezervorul plin și un drum în plin apus de soare, nu-mi mai trebuie nimic.
Cred că am învățat un pic din ce este aceea decență; să fii conștient de cât valorezi și să nu ceri niciodată mai mult decât consideri tu că meriți.
Compromisuri financiare: să lupt, să dau din coate pe stomacul gol și, cel mai important, să am răbdare; răbdare că într-o bună zi toată această muncă îmi va fi răsplătită, că voi dovedi la un moment dat că merit să fac parte din această breaslă. Și iată că s-a întâmplat.
Mă văd scriind la un moment dat. Chiar era unul din punctele de pe lista mea: să ajung să public o carte. Recunosc, e un vis destul de îndepărtat acum, pentru că nu i-am mai oferit timp, nu am mai lucrat la el. Dar, ca să fiu mai scurt, nu mă văd lucrând într-un domeniu care să nu aibă nici cea mai mică legătură cu zona artistică. Oricât de mică, dar să fie ceva acolo. Pasiuni am nenumărate: mi-aș fi dorit să pot să pictez, ori să sculptez, să scriu, să cânt, mă visam un mic violonist; nu, nu în vreo orchestră, nu m-aș fi văzut de Anul Nou în transmisiunile de la Viena, voiam doar așa pentru mine..sau? Nu știu, că n-am pus mâna niciodată pe o vioară, că dacă aș fi pus… cine știe?
Am foarte multe proiecte în stadiul de schiță, am suficiente proiecte în stadiul de discuții… nu știu. Dar garantez că nu stau. Vedem ce iese.