După 140 de zile petrecute în Republica Dominicană, lui Alex Delea (25 de ani), câștigătorul celui de-al treilea sezon al emisiunii „Survivor”, îi este deja dor de junglă. Inclusiv de cocos și de scândura pe care a dormit în fiecare noapte petrecută în showul transmis de Pro TV. Ce va face cu premiul? Aflăm imediat chiar de la Alex.
Când ai urmărit pentru prima dată „Survivor”? Ce te-a atras atunci la acest format?
Survivor mi-a plăcut din primul moment. Am dat din greșeală peste program, m-a prins din primul moment, a fost ceva la care mi-am dorit să particip de când am văzut despre ce este vorba.
Îmi place foarte mult să interacționez cu persoanele, îmi place sportul și am simțit că este pentru mine. M-am înscris o dată, apoi am decis să mă înscriu și a doua oară, am spus că eu trebuie să fiu acolo.
Vorbeam cu mama mea și i-am spus „Mamă, eu trebuie să fiu acolo” și chiar așa a fost. Am fost sunat și uite ce s-a întâmplat, dorința mea s-a împlinit. A fost o dorință foarte mare de-a mea să particip. Să mai și câștig… ce să mai spun?
Am simțit că acest concurs este făcut pentru mine. Am simțit că eu trebuie să merg acolo, am simțit că eu știu să explic persoanelor ceea ce se întâmplă acolo, am crezut că pot să o transmit mult mai bine decât o făceau ceilalți. Am simțit că sunt făcut pentru acest show și chiar așa a fost.
N-am făcut asta la „Survivor”, asta am făcut toată viața mea. În cei 25 de ani ai mei nu am avut nicio problemă cu nicio persoană, nu m-am supărat pe nimeni, nimeni nu a avut nicio problemă cu mine, nu am avut nicio ceartă.
Așa că pentru mine, să fiu acolo… acolo este diferit pentru că stai flămând, stai mereu cu aceleași persoane, dar asta nu m-a împiedicat să fiu așa cum sunt eu, să fiu om cu toată lumea și să împart bucurie chiar și acolo, chiar în situații extreme.
Am fost apropiat de Nedelcu, Blaze, Ionuț, Ștefania. N-am avut o frică mai de nimeni. Au fost persoane care nu au vrut să se integreze în grup, dar pot spune că m-am înțeles bine cu oricine. Si pe cei care nu au vrut să se integreze în grup, am încercat să îi fac să se integreze. N-am avut nicio problemă cu nimeni și m-am înțeles bine cu toată lumea.
La întoarcerea în țară, am primit o bucurie enormă. Nu am știut că am o familie atât de mare. Am fost așteptat de foarte mulți prieteni și foarte multă lume. Erau foarte multe persoane acolo cu numele Delea.
Eu nu știam că familia mea este atât de mare, dar mi s-a spus că datorită acestui câștig, datorită acestei emisiuni, au venit persoane din familia mea de care nu știam și mi-au mulțumit fiindcă ei nu s-au întâlnit niciodată și eu am unit familia. A fost ceva fenomenal și am fost copleșit de emoții.
Am vorbit cu mama mea despre premiu, este o sumă foarte importantă pentru noi, numai că mama mea este o persoană normală și simplă, își vede de munca ei, iar până când nu își termină planurile cu munca (unde ar fi trebuit să fiu și eu acum) și nu ne liniștim, nu o să ne putem gândi încotro să o luăm cu această sumă.
Este o sumă foarte mare și trebuie să ne gândim foarte bine, dar toate deciziile vor fi luate spre binele familiei mele.
Deja îmi este dor de foarte multe lucruri pentru că am dat dintr-o junglă în altă junglă, jungla București. Este ceva incredibil aici, este agitație. Îmi este dor de liniște. Pot spune că îmi este dor de cocos din tot sufletul meu, ador cocosul, mi-a salvat viața atunci când eram pe insulă. Cocosul, liniștea… am nevoie de liniștea de acolo.
Timp de 140 de zile am avut parte de o liniște incredibilă, am avut timp să mă gândesc la mine, nu am avut niciun stres mental, am știu să mă controlez cum trebuie.
Per total, am adorat liniștea, a fost ceva benefic pentru mine, m-a ajutat foarte mult.
Somnul, cu toate că era pe o bucată de lemn, de scândură, fiindcă era la îndemână, puteai să dormi oricând vrei tu. De când sunt acasă, nu prea dorm, sunt agitat, sunt cu capul în toate direcțiile, nu mai sunt liniștit.
Mi-e dor de insulă, mi-e dor să stau exact cum stăteam acolo, cu toate că erau greutăți, nu aveai nimic din ceea ce ai nevoie în viața de zi cu zi. Îmi lipsește foarte mult, aici este o nebunie curată.
Acolo eram în junglă, dar eram liber. Nu aveam nimic de mâncare, dar nu aveam griji. Odată cu venirea acasă, vin grijile, vine peste tine viața normală. Îmi este dor de insulă, cu toate că dacă m-ai fi întrebat atunci când eram acolo, îți spuneam nu. În momentul de față, mă gândesc cu toată dragostea la tot ce s-a întâmplat acolo, a fost superb. Îmi e dor de toate momentele de acolo, atât de cele grele, cât și de cele bune.