Modifica setarile cookie
Homepage  / Vedete / Vedete româneşti

Alex Dima: „Viaţa m-a aruncat în televiziune”

de Redactia Tvmania

Alex Dima (36 de ani) va fi la Curtea de Argeş pentru slujba de Înviere, transmisă în direct de Pro TV. Absolvent de Teologie, corespondentul „Ştirilor Pro TV” ne-a povestit cum a ajuns reporter, şi nu preot.

1. Vei fi la Curtea de Argeş pentru slujba de Înviere. Ce presupune o asemenea transmisiune?

O armată de oameni se va deplasa acolo. E momentul din an când sunt înconjurat de o echipa foarte mare, aş îndrăzni să spun că jumătate din Pro TV se mută acolo cu mine, de la producător, regizor, operatori, sunetişti etc.

2. Ai terminat Teologia. Cum ai ajuns să fii reporter şi nu preot?

Studiile pe care le urmezi te formează ca om, iar în Teologie nu înveţi o meserie, ci înveţi să primeşti informaţii despre viaţă şi Dumnezeu. Prin urmare, este mare legatură între ce fac eu şi ce am învăţat. Preoţia este o misiune. Nu e o meserie. Preotul trebuie să fie un misionar şi nu un angajat sau funcţionar. El trebuie să fie „sarea pământului şi lumina lumii”, aşa cum spune Iisus. Am înteles în timp ce înseamnă această misiune şi tot în timp am început să mă întreb dacă sunt vrednic şi pregătit pentru aşa ceva. M-am îndreptat mai întâi către învăţamânt, după care viaţa m-a aruncat în televiziune. Am rămas aici.

3. Mai crede românul obişnuit – cu adevărat –  în Dumnezeu?

Românul obişnuit întotdeauna a crezut în Dumnezeu. Am întâlnit şi oameni simpli, şi oameni cu bani, şi oameni fără bani cu o credinţă atât de puternică, încât îţi degajau o energie atunci când stăteai de vorbă cu ei. Credinţa lor aproape că e palpabilă. Sunt oameni care nu cad pradă formalismului, ritualului, ba chiar superstiţiilor şi chiar cred în Dumnezeu şi-şi ghidează paşii şi viaţa după legile Lui. Am întâlnit oameni în viaţa cărora prezenţa lui Dumnezeu chiar se vede.

4. Fetiţa ta crede în iepuraşul de Paste?

Am fost cu Sara într-un magazin acum câteva zile şi-a pus ochii pe o păpuşă. I-am spus că dacă e cuminte, o să i-o aduca iepuraşul de Paşte. Şi ea mi-a zis: „nu vreau să mi-o aducă nici un iepuraş, vreau să mi-o aduci tu!” Acum, vorbind serios, taman asta încerc să-i spun, că de Paşte nu vorbim despre iepuraş, ci despre Dumnezeu, despre un moment special în an, despre rugăciune, la care adaugăm cozonac şi tot felul de bunătăţi şi, dacă e posibil, îşi face apariţia şi iepuraşul. Dar aş vrea să nu confundăm lucrurile.

Urmărește-ne pe Google News
  

Lasă-ne emailul tău ca să-ți trimitem zilnic cele mai importante articole scrise de jurnaliștii TVMANIA

Abonează-te