Vara trecută, Alexandru Constantin surprindea prin plecarea sa de la Prima TV, unde prezentase emisiunea „Focus Monden”, la pupitrul știrilor de la România TV. Și tot din vara trecută, prezentatorul TV a pus pe roate o afacere proprie, un lanț de frizerii cu un concept aparte. Cum merg lucrurile în prezent? Și ce amintiri îl leagă de primul său job? Aflăm imediat!
La 34 de ani, Alexandru Constantin poate fi considerat deja un „veteran” în televiziune. Încă de la 19 ani lucrează oficial în televiziune, iar primii pași în acest domeniu i-a făcut la 14 ani, la un post local din Oradea. Și tot de mic știe și cum se fac banii. Primul său job a fost ca ospătar, iar banii câștigați au fost puși deoparte, își dorea o bicicletă. Mai târziu, s-a implicat alături de sora sa geamănă într-un alt business, iar acum Alexandru are o afacere cu frizerii.
În ultimul an, viața ta profesională s-a schimbat foarte mult. Ai plecat de la Prima TV la România TV, ți-ai deschis un lanț de frizerii, înțeleg că ai și ceva proiecte legate actorie… Cât de plănuite au fost aceste schimbări?
Înspăimântător de plănuite. Sunt Balanţă, trecut de 30 ani, deci îţi dai seama cât de calculat sunt?! Câteodată şi pe mine mă sperie obsesia pe care o am pentru organizare, plănuire sau pentru a-mi calcula fiecare pas pe care urmează să îl fac într-un proiect.
A fost un an încărcat până acum, dar nu mă opresc. Cred că, în viaţă, ca să ai confort şi un trai bun, trebuie să munceşti. Punct. Când văd în jurul meu atâţia tineri cu pretenţii, dar ei nu sunt dispuşi să lucreze în weekenduri, program prelungit, au doar pretenţii, dar nu vor să pună osul la treabă, mă întreb cine oare i-a crescut aşa? Eu ştiu de mic: cum îţi aşterni, aşa dormi.
Din vârful canapelei e uşor să te plângi, să fii invidios, să te uiţi în curtea vecinului, să asculţi podcasturi motivaţionale, sau să stai cu ochii beliţi în telefon pe Instagram şi să tânjeşti la viaţa pe care o au alţii, şi să te mai şi întrebi „dar oare cum fac ăştia de o duc aşa bine?”. În schimb, tu vrei weekenduri libere, program part-time, eventual să lucrezi de acasă, că tot e moda asta, un salariu mare. Nu aşa funcţionează viaţa. 🙂
De la 19 ani lucrezi în televiziune. Ce ți s-a părut cel mai incitant lucru de până acum?
Primul contact cu televiziunea l-am avut la 14 ani, când am prezentat la televiziunea locală din Oradea o rubrică mondenă în matinalul postului. Un an am făcut asta, după ce vreo şase luni mă rugasem de producător să mă bage şi pe mine în seamă, că eram fascinat de televiziune şi asta voiam să fac. Pe urmă, am continuat de la 19 ani când m-am mutat în Bucureşti.
Fiind un tânăr extrem de introvertit, m-a fascinat mereu în televiziune cum puteam ajunge în casele a milioane de oameni fără să dau ochii cu ei. Poate pare ciudat, dar eu televiziunea nu am ales-o ca să fiu cunoscut, ci pentru că mi-a plăcut pur şi simplu meseria asta, aşa cum se făcea pe vremuri. Înainte, marea bătălie era pentru a difuza primul informaţia, nu pentru a face audienţă mai mare decât concurenţa.
Cum ai ajuns să intri în afacerea cu frizeriile?
Am fost mereu preocupat de tot ce înseamnă fashion, beauty, îngrijire personală. Sunt un bărbat atent la aceste aspecte, poate şi prin prisma meseriei pe care o am. Şi mi-am dorit un loc în care să oferim servicii de îngrijire calitative bărbaţilor, la un preţ corect, într-un concept WOW. Şi cred că am reuşit. Am zis „ori deschidem un lanţ de frizerii în malluri şi centre comerciale, ori o lăsăm baltă”.
Mai ții minte care a fost primul tău job? Chiar cel din televiziune? Și ce-ai făcut cu primii bani câștigați?
Mama a lucrat în vânzări toată viaţa, iar după privatizare, în anii ’90, şi-a închiriat un spaţiu în Magazinul Universal din Oradea. Vindea pălării şi genţi. Am învăţat de mic să vând, să mă ocup de acte. Acolo am făcut prima şcoală de antreprenor. Dar primul job la care am câştigat şi bani a fost într-o vacanţă de vară, ca ospătar. Toţi banii îi dădeam mamei să-i pună deoparte, voiam bicicleta. Ai mei mă rugau să nu lucrez, să mă bucur de vacanţă. Dar voiam să fiu independent de mic. 🙂
Din punct de vedere financiar, ești un tip cumpătat sau, din contră, îți place să riști?
Sunt cumpătat, dar într-un anume echilibru. Am reuşit să renunţ la gândirea „de om sărac”, cum îi spun eu, când mereu căutam să cumpăr ce e mai ieftin, chiar dacă de o calitate îndoielnică. A face economie pe termen lung înseamnă să cumperi de calitate, chiar dacă mai scump, dar cu măsură. Iar în afaceri, sunt extrem de calculat. Cel puţin acum.
Revenind la frizerii… prezinți știri, prin urmare nu poți aborda un look prea extravagant. Dar, dacă ai primi un rol important într-un film, ai fi dispus să-ți lași plete? Peruca este exclusă 🙂 …
Pentru un proiect cinematografic care ar putea să-mi contureze cariera, clar aş aborda orice schimbare. De la păr lung, slăbit sau îngrăşat. Aş renunţa şi la ştiri, dacă asta ar fi condiţia. Cel puţin pentru o perioadă. Ca actor, dacă vrei să faci treaba, trebuie să renunţi la tine în detrimentul personajului. Uită-te la actorii din străinătate, care sunt de nerecunoscut când lucrează la câte un proiect. Asta înseamnă să îţi faci bine meseria. Plus că am ales să fac actorie tocmai din obsesia pe care o am pentru a trăi noi experienţe, vieţi, lucruri pe câte în viaţa de zi probabil că nu le-aş experimenta.
Apropo de actorie, în ce proiecte ești implicat acum? Și de la cine ai moștenit talentul? Sau cum l-ai descoperit?
Am pe masa câteva propuneri de proiecte în teatru, pe care le analizez cu atenţie. Nu ştiu ce voi alege să fac în perioada imediat următoare, pentru că deja am un program foarte încărcat. Iar legat de talent, nu ştiu nici dacă îl am, nici dacă l-am moştenit, dacă e acolo. Talentul e irelevant, în formă în care îl percep majoritatea oamenilor. A fi talentat mai degrabă înseamnă a munci extrem de mult şi a fi omul potrivit la locul potrivit.
Alexandra, sora ta geamănă, este și ea atrasă de actorie? Știm că are o afacere cu haine și produse pentru copii mici și viitoare mămici, în care te-ai implicat și tu, la început…
Alexandra nu are nicio legătură cu actorie, în schimb este fotograf de profesie. A terminat Facultatea de Arte la Timişoara. Iar afacerea, care se numeşte TWINDECO, are numele inspirat tocmai din relaţia noastră. Twin = geamăn. 🙂 Am început-o împreună, ea se ocupa acum de, iar eu o ajut pe cât pot de mult.
Cum te descurci din postura de unchi? 😉
Eu zic că de la foarte bine în sus. Îl am pe Alex, băiatul surorii gemene şi am şi o nepoată, pe Alexia, fetiţa surorii mele Ramona, care e mai mare cu 9 ani decât noi. Vezi ce frumos? Doi nepoţi, ambii cu numele de Alex 🙂 Probabil e cadoul făcut de surorile mele, de care abia acum îmi dau seama.
Cu Alex mă joc încă cu maşinuţele. e destul de mic. Iar cu Alexia am fost ultima dată să îşi cumpere haine. E domnişoara în toată regulă, are buletin. 🙂 Mă amuză că Alexia se lauda cu „unchiu de la televizor” încă de când era la grădiniţă. O face şi acum. :))
Și cum crezi că vei fi ca tătic?
Sper că înţelept, cu siguranţă iubitor şi grijuliu şi cred că suficient de matur să nu îmi cresc copilul cu egoism, cum o fac mulţi părinţi în ziua de azi. E important ca un părinte să fie conştient de faptul că un copil vine pe lume ca să-şi trăiască viaţa, aşa cum îi este dat, nu să ne „rezolve” noua traumele. 😉
Ce planuri de vacanță ai pentru această vară?
Tăiem cuvântul „vacanţă” din întrebare, pentru că nu am niciun plan în direcţia asta. Voiam să merg în Grecia , dar din păcate nu îmi permite timpul. Muncesc 14 ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Dar vreau să îmi iau o casă şi mă pregătesc de amenajare. Sper să am timp măcar de asta :))
Ce crezi că îți lipsește în momentul de față?
Am tot ce mi-am dorit, şi ce nu am nu îmi lipseşte, pentru că voi avea. Sunt sănătos, la fel şi familia mea. Iubesc, sunt iubit, şi astea sunt cele importante aspecte ale vieţii. Sănătate şi iubire să avem, ca de restul de ocupăm noi.