Violonistul Alexandru Tomescu (40 de ani) și celebra lui vioară Stradivarius (315 ani) sunt aproape de finalul Turneului Stardivarius cu nr. 10, „Anotimpurile” (concertul din 9 iunie, de la Tg. Jiu, este ultimul).
Violonistul Alexandru Tomescu (40 de ani) și celebra lui vioară Stradivarius (315 ani) sunt aproape de finalul Turneului Stardivarius cu nr. 10, „Anotimpurile” (concertul din 9 iunie, de la Tg. Jiu, este ultimul).
14 orașe, zeci de mii de oameni fericiți și o demonstrație despre „puterea magică a muzicii de a trezi energiile pozitive din noi”, cam despre asta este vorba.
Pe 13 mai ați început Turneul Stradivarius cu nr. 10, „Anotimpurile”. Care este conceptul de anul acesta și cum ați ajuns să-l alegeți? Cât timp a durat să-l puneți la punct?
Turneul aniversar Stradivarius are în centru conceptul de timp, așa că alegerea “anotimpurilor” ca tematică a fost cât se poate de naturală. Pe lângă cele “4 anotimpuri la Buenos Aires” (Cuatro Estaciones Portenas) vom explora și muzica din Peninsula Iberică, tocmai pentru a le pune în oglindă și a vedea, sau mai bine zis, a auzi – de unde a pornit totul. Este greu de stabilit o durată precisă pentru pregătirea unui program muzical, pentru că la o piesă muzicală poți lucra ani de zile, câteodată chiar decenii. Mă hotărâsem însă pentru această tematică legată de timp deja de mai mulți ani.
Cântați anul acesta alături de Omar Massa și Sînziana Mircea. Cine sunt ei și cum a început colaborarea dvs?
Pe Sânziana o știu încă de când era elevă de liceu și, în același timp, o foarte activă membră a Fundației Culturale Remember Enescu. Am cântat împreună pentru prima dată în cadrul concertelor pentru tineri organizate de Teatrul ACT. Apoi a plecat la studii în străinătate: Germania, Anglia, Italia. Spre surpriza multora, Sînziana a ales să vină în România pentru a-și continua cariera muzicală. Mi-am dat seama că suntem animați de același entuziasm și – de ce nu? – idealism, așa că întâlnirea noastră în acest turneu a venit cât se poate de firesc.
Omar Massa este un artist cuceritor. Muzica lui Piazzolla are nevoie de bandoneon ca de aer. Omar aduce pe scena de concert a turneului Stradivarius un autentic aer argentinian; instrumentul său, un bandoneon vechi de peste 100 de ani, se va acorda perfect cu vioara Stradivarius, indiferent de anotimpul de la Buenos Aires în care ne vom găsi.
Cum reacționează publicul la muzica lui Sarasate și Piazzolla? Sunteți surprins de această reacție sau vă așteptați la ea?
Atât muzica spaniolă, cât și cea sud-americană debordează de energie, pasiune și emoție. Cum să rămâi indiferent la așa ceva? În plus, rădăcinile noastre comune latine vorbesc de la sine. De fiecare dată am simțit publicul alături de noi, vibrând la fiecare sunet, și aceasta m-a mișcat și m-a motivat încă și mai mult. De altminteri, este o muzică în care mă regăsesc total, fiindcă aici nu poate fi vorba de jumătăți de măsură; te dedici total sau renunți!
Aveți deja experiența a nouă turnee prin țară. Care vi se pare a fi cea mai frumoasă parte a demersului dvs?
Cea mai mare bucurie o trăiesc atunci când văd acea sclipire în ochii cuiva care, după concert, vine să îmi spună că muzica i-a schimbat ziua, sau săptămâna, iar unora chiar viața. Este vorba despre această putere magică a muzicii de a trezi energiile pozitive din noi și de a face din noi oameni mai buni. Nu întâmplător, turneele Stradivarius au o tradiție în sprijinirea a numeroase cauze umanitare sau sociale.
Ați cântat în toată țara, în atâtea orașe. Există vreun loc sau un anume concert de care sunteți legat în mod deosebit?
Așteptam mereu cu maximă nerăbdare și emoție concertul din fiecare oraș pe care îl vizitam. Există însă și un loc mai aparte, de care m-am legat cu toată inima: este vorba despre Mihăileni, acolo unde împreună cu Raluca Știrbăț și numeroși alți artiști, arhitecți și oameni pasionați de cultură am reușit să salvăm de la o dispariție iminentă casa copilăriei lui George Enescu.
Ce mai face vioara dvs? Din câte știu, aveți dreptul de a cânta pe vioara Stradivarius Elder-Voicu până anul viitor inclusiv. Ce urmează apoi? Alt concurs?
Vioara Stradivarius este în mare formă; cel mai mult îi priește aerul de pe scena de concert, iar într-un turneu are parte din plin de astfel de experiențe. În plus, există bineînțeles acea energie pozitivă care vine dinspre public. Eu o simt de fiecare dată și parcă la fiecare concert vioara „se încarcă” încă și mai mult și suna încă și mai frumos. Am câștigat dreptul de a cânta pe această vioară până la sfârșitul anului 2018. Atunci urmează ca Ministerul Culturii să organizeze un alt concurs. Sunt mai mult decât dornic și, sper eu, pregătit pentru a putea participa la acest viitor concurs. Simt că toate proiectele frumoase pe care le-am dezvoltat în ultimii ani sunt doar un început.
Ce planuri profesionale mai aveți pentru anul acesta? Cum se prefigurează a fi toamna lui 2017 pentru Alexandru Tomescu?
Este o perioadă de activitate foarte intensă: imediat ce vom termina etapa națională a turneului, vom merge la Paris, pentru a prezenta în cadrul Sărbătorii Muzicii (Fete de la Musique), programul cu “Anotimpurile”. Apoi voi merge pentru un concert de suflet în Filipine, la Manila, acolo unde Filarmonica din Manila va aniversa 20 de ani de existență printr-un concert Paganini. Mă simt foarte legat de acești muzicieni, deoarece am cântat împreună cu ei încă de la înființarea orchestrei. Un punct central al verii va fi masterclass-ul “Enescu Experience 3” de la Mihăileni, la casa lui George Enescu. Vom continua cursurile de vioară și de violă, iar în luna septembrie voi organiza în premieră acolo o tabără de pictură. Miza noastră: identificarea și sprijinirea la timp a viitoarelor talente ale României. De altfel, turneul Stradivarius de anul acesta este dedicat strângerii de fonduri pentru susținerea acestor activități. În luna iulie voi cânta împreună cu colegii mei din cvartetul Ad Libitum în cadrul prestigiosului festival Marvao din Portugalia, în luna august voi înregistra un nou disc cu pianista Angela Drăghicescu, iar proiectele de toamnă … le păstrez încă secrete ! 😊.