De 10 ani încoace, Alina Pușcaș prezintă „Te cunosc de undeva!”. Între timp a devenit mămică de trei ori, a fost implicată și în alte proiecte, iar în ultimii ani dansul face parte din viața ei la un alt nivel. Deși este într-o formă de zile mari, vedeta Antenei 1 crede că se poate și mai bine, chiar și când vine vorba despre lucruri extreme. În plus, își dorește să joace, din nou, într-un serial sau într-un film. Despre toate acestea aflăm mai multe imediat!
Da, așa este, în acest sezon am un nou partener de prezentare. Nu s-a pus problema de acomodare, pentru că ne știm de ani de zile, dar într-adevăr a fost pentru prima oară când l-am cunoscut pe Pepe din ipostaza de prezentator.
Ne-am mulat unul după celălalt încă de la prima prezentare, a fost chimie instant. A fost perfect și cred că se și vede acest lucru. În prima gală am avut amândoi puține emoții, care nu știu însă dacă s-au văzut, dar de la a doua gală, ne-am completat la orice moment spontan.
Faptul că este unul dedicate în totalitate cuplurilor. Unele dintre ele s-au format chiar aici, pe scena „Te cunosc de undeva!” şi sunt curioasă să vedem împreună dacă vor rezista peste ani.
Cred că cel mai mult mi-ar plăcea să fac echipă cu Anca Dinicu, pe care în primul rând o recomanda prietenii ei, Emi și Cuza. Și eu știu că este super haioasă și că știe și să cânte. Cu siguranță am cânta și am dansa frumos împreună. Am jucat câteva meciuri de Squash cu ea, deci ne cunoaștem cât de cât.
Sincer, mi-aș dori să fiu implicată într-un film sau într-un serial, pentru că îmi este dor să joc într-un asemenea proiect. Cât despre emisiuni, eu cred că la momentul acesta “Te cunosc de undeva!“ este una dintre cele mai bune emisiuni de divertisment, fapt care se confirmă prin aniversarea a 10 ani de la lansarea formatului la Antena 1, chiar anul acesta şi prin cele 17 sezoane la care am ajuns deja.
Dansul îl fac în continuare, chiar în mai s-a făcut un an de când am pus piciorul în sala de dans. La un moment dat, vara trecută m-am focusat mai mult pe slăbire și tonifiere, așa că am făcut o pauză de 3 luni.
Nu am renunţat complet, mai făceam însă câte ceva pe partea tehnică, câte un pas sau o priză pentru a nu uita. Încerc să fac din asta chiar un stil de viață. S-au legat și vreo două proiecte de dans pe social media.
Din păcate, săptămâna trecută am făcut o nefăcută și mi-am luxat glezna, dar asta nu m-a oprit și după o pauză de 4 zile, am revenit în sala de dans cu orteza pe gleznă. Dar nu mă las pentru că îmi place foarte mult și chiar m-a prins.
Fac aceste antrenamente de dans pentru mine și pentru a arăta lumii că poți avea și alte activități pe lângă job, care să îți facă plăcere și să te ajute să ai o ținută frumoasă și o tonifiere bună a corpului.
Dansul este o alternativă foarte bună la tot ceea ce înseamnă sala de sport, pilates și tot ce mai există acum.
Din postura de mămică, nu pot să mă plâng cu nimic. Sunt norocoasă că am 3 copii minunați, foarte cuminți, chiar dacă o să ziceți acum că sunt o mamă care își laudă puii, dar chiar așa este.
Sunt deștepți, descurcăreți, învață foarte repede și mă uimesc în fiecare săptămână cu lucruri noi, replici noi, cu niște legături logice pe care le fac în judecata lor.
Mă minunez de ei și ce-i drept, mă descurc destul de ușor, pentru că ei sunt de la 08:00 la 17:00 la grădiniță, respectiv școală și au timpul ocupat cu activități foarte frumoase; cred că din acest punct de vedere am făcut cea mai bună alegere.
Seara, începând cu 17:30-18:00 și până la 21:00, când se bagă în pat, ne petrecem timpul împreună, povestim, ne jucăm, ne mai uităm la un film, câteodată ne mai și certăm, în principal din cauza mâncatului.
Asta ar fi singura supărare, faptul că ne chinuim cu mâncatul și trebuie să le amintim, că trebuie să mănânce tot din farfurie, din această cauză și masa durează cel puțin o oră. Aceasta ar fi singura mea supărare cu ei.
În formă maximă nu știu dacă sunt neapărat, pentru că tot timpul există loc de mai bine. Fac sport în fiecare zi, minimum o oră, iar după antrenamentul de dans sau sală, fac întotdeauna stretching.
Legat de partea cu mâncarea, acum mănânc jumătate din cantitatea pe care o mâncăm în urmă cu un an, pentru că mi-am dat seama de faptul că corpul meu are nevoie de mult mai puțină mâncare, așa că acesta este ritmul la care mă mențin.
Singurul lucru de care îmi este frică este să nu ajung într-o monotonie, să fac o pauză și să nu mai fac sport. Fiind însărcinată de 3 ori, am făcut o pauză de 5 ani de la sport și s-a simțit acest lucru, acum un an când m-am reapucat.
Trebuie să găsim cu toții acea motivație pentru a face sportul zilnic și pentru a-l integra în stilul nostru de viață.
Am văzut că în Occident acest lucru este posibil. Îi admir pe cei de vârsta a treia, pe care îi urmăresc și îi văd în online, că indiferent de vârstă fac sport.
Din punctul meu de vedere, cel mai extrem lucru pe care l-am încercat a fost la „Splash! Vedete la apă”. Deși, după cum bine știți aveam probleme serioase cu înălțimea, am reușit să trec peste frică, iar acum sunt mult mai bine.
Pe lângă frica de înălțime, am avut şi câteva mici accdientări, dar până la urmă am reușit să sar de la 7m, iar sezonul trecut am reușit să sar chiar de la 10m, lucru la care nu mă așteptam niciodată. Ski-ul nu pot să îl consider chiar sport extrem.