„Am mâncat foarte puțin și foarte rar. O rețetă care nu dă greș niciodată. Fără să știu ce am la momentul acela, a contribuit și colecistul, nu doar voința mea”, ne-a declarat Amalia Enache.
„De speriat, chiar nu mă sperie nimic”
Pe lângă provocările profesionale, contează, desigur, și alergătura pe care postura de mamă a unui copil recent intrat la școală o presupune. Alma, fetița ei, a intrat la școală toamna aceasta, iar asta înseamnă multe provocări.
Totul e nou pentru ea, a trecut la învățare de la copilăria dulce și fără prea multe griji, colegii sunt cu toții complet noi în viața ei, sunt mulți profesori în sistemul în care învață ea și nu e ușor la 6 ani să fie zilnic atât de mulți adulți și toți să ceară ceva de la tine, dar am noroc de un copil bun, adaptabil și rezistent. Și de o școală care se potrivește mănușă ideii mele de educație și grijă față de copii.
De speriat, chiar nu mă sperie nimic, sunt fiică de director de școală, nepoată de director de școală (tata și unchiul meu, fratele lui, au fost profesori cu mare har), străbunicii mei au fost învățători, mătușa a fost profesoară de franceză, eu am crescut de mică pe lângă ideea de școală și cu mare drag de ea.
Amalia Enache
De altfel, copilul este unul dintre acele lucruri care îi aduc bucurie după o zi grea la muncă și o ajută să-și găsească echilibrul. „Familia, copilul, prietenii, filmele, cărțile și viziunea mea despre lume, în care jumătatea plină e mereu mai vizibilă decât cea goală a paharului”, toate acestea o văd să vadă partea bună a lucrurilor în fiecare zi.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 6
Citește și