“Fiecare din cele cinci «terre» cu farmecul său, dar cu un liant comun: am întâlnit oameni ai locului minunaţi, într-un mod ciudat neatinşi în căldura şi deschiderea lor de abundenţa de turişti. Sau poate că doar acum, la început de mai, am avut eu noroc de atâta linişte, bunăvoinţă şi căldură umană”.
A fost şi la Pisa
Amalia a avut noroc şi de vreme bună şi s-a bucurat de tradiţionala îngheţată de lămâie din Toscana, iar cucerită de locuri şi de localnici, a “reuşit” şi să-şi uite aparatul foto pe o bancă şi şi-a dat seama abia după încă o oră de plimbare.
După ce a revenit la banca buclucaşă, ea a găsit acolo două localnice care nu se mişcaseră de teamă să nu dispară aparatul foto uitat de turista noastră!
Amalia a intrat şi în câteva biserici de munte, pentru a intra în atmosfera pascală. “M-am bucurat mult şi de Pisa, care, dincolo de turnul câş, e un oraş atât de tineresc şi de vioi, cum altfel, câtă vreme e un mare centru universitar şi, din 90 de mii de locuitori, vreo 60 de mii sunt studenţi!”, a adăugat ea.