Pentru AMI, experiența din show-ul „Sunt celebru, scoate-mă de aici!” de la Pro TV a fost mai mult decât o aventură în condiții extreme. Atacurile de panică și bullying-ul de care a avut parte au fost cele mai mari provocări ale cântăreței. Artista în vârstă de 32 de ani s-a întors de ceva vreme din jungla din Republica Dominicană și ne-a făcut mai multe dezvăluiri.
De când a intrat în show-ul „Sunt celebru, scoate-mă de aici!” de la Pro TV, AMI (33 de ani) a avut o relație tensionată cu Bia Khalifa (23 de ani). Însă dincolo de animozități, agresiunea Biei față de artistă s-a transformat în bullying și, într-un final, totul a culminat cu descalificarea celei care se ocupă cu crearea de conținut pentru adulți. Cum vede lucrurile AMI acum, după ce au trecut câteva săptămâni? Aflăm direct de la ea!
Au trecut câteva săptămâni de când te-ai întors din junglă. Dacă ai face o retrospectivă, care sunt cele mai importante experiențe care te-au marcat în show-ul de la Pro TV?
Când am acceptat provocarea, știam unde merg și ce condiții mă așteaptă, iar pentru mine n-a fost dificil să mă adaptez mediului de acolo, ba chiar mi-a plăcut enorm să mă conectez cu natura, să dorm sub cerul liber, chiar dacă eram nevoită să stau pe o scândură. Din acest motiv, experiența asta a fost eliberatoare, ca și un fel de retreat ce m-a încărcat pozitiv.
Am trăit exteriorizări și interiorizări pentru care sunt recunoscătoare și m-au făcut să conștientizez mai bine cine sunt și de cine sau ce anume am nevoie în viața mea de acum înainte. În schimb, n-am reușit să mă conectez cu toți oamenii pe care i-am întâlnit în junglă, ceea ce mi-a făcut șederea mai puțin plăcută. Deseori am simțit că mă cuprinde sentimentul de singurătate și cu greu am putut gestiona unele momente.
Apropo… cum te vezi tu în emisiune, din fața televizorului? Și cât de mult redă montajul din tot ce ai trăit tu acolo?
Ceea ce se vede la TV e una , ceea ce am trăit acolo e alta. Imaginile redau doar pe scurt parcursul nostru și reies frânturi din ceea ce însemnăm noi, ca oameni în definiție. Nu se vede cât am îndurat foamea, câte nopți ploioase au fost, cât de dure au fost condițiile și unele probe sau cât de multă presiune se punea pe umerii fiecăruia la jocuri. Ori eu, n-am putut să funcționez la capacitate maximă, sub atât de multă presiune, ori să mi se reproșeze ceva atât de mult când ceva nu fac bine. Acolo era pe viață și pe moarte. Iar când nu câștigai probele, erai judecat și pus la zid. Aș vrea ca oamenii de acasă să înțeleagă un singur lucru: că nu am mers în acest show să demonstrez nimănui nimic. Eu n-am fost în competiție cu absolut nimeni de acolo, ci doar cu propria-mi persoană. Am participat pentru a-mi testa niște limite și a-mi demonstra mie că pot face față oricărei provocări. Poate că n-am fost cel mai bun jucător și nici nu m-am crezut. Însă am jucat corect, și am avut puterea să mă bucur indiferent de rezultat, că pierdeam sau câștigam o probă. Mă bucur că am rămas umană, iar lipsa hranei nu m-a transformat într-un animal. Nu vreau să justific prea mult din ce se dă la TV, însă îmi doresc ca cei ce privesc emisiunea, să nu judece atât de ușor și să privească mai în ansamblu tot ceea ce văd. E ușor să judeci de acasă, dintr-un fotoliu atunci când nu știi întreaga poveste.
Conflictul tău cu Bia Khalifa a atins proporții uriașe și, până la urmă, ea a fost eliminată. Ce-ai simțit în acel moment?
Nu mi-a făcut deloc plăcere să asist la un astfel de moment și mi-a părut rău că a trebuit să fie descalificată pentru felul în care s-a comportat. Ea a fost un jucător bun și determinat, fapt pentru care am apreciat-o. Însă a fost o colegă cu care n-am mai putut face echipă și nici rezona din cauza atitudinii sale agresive pe care a afișat-o pe tot parcursul emisiunii.
Ce a fost mai greu de gestionat pentru tine: atacurile de panică sau bullying-ul?
Vă spun sincer că m-am întâlnit pentru prima oară cu ambele situații. Peste atacul de panică am trecut ușor, mi-am revenit repede după acel episod și am reușit să duc la bun sfârșit probele cu apă. Mi-am dat seama că a fost doar o reacție de moment, fiind pusă sub presiune în contextul jocului, pentru că mie tot nu îmi e frică de apă. Cât despre bullying, recunosc că n-am știut cum să procedez, cum să reacționez la asemenea manifestare. M-am lăsat condusă de primul instinct, acela de a rămâne calmă, fără a răspunde în același mod.
Jungla scoate ce-i mai rău, dar și ce-i mai bun dintr-un om… Dintre ceilalți concurenți, cine te-a surprins cel mai tare într-un mod plăcut?
Într-adevăr, un astfel de context te arată cu bune și rele. Chiar dacă am avut cu toții momente în care ne-am pierdut cumpătul, am avut și puterea să trecem mai departe și să găsim o formă de a conviețui împreună. Cel puțin pe unii dintre colegii de echipă, cum ar fi Nea’ Cornel, Ruxi, Anisia sau Alex Bogdan, îi cunoșteam din industrie, sau de la TV, știam și îi simțeam că sunt oameni de treabă cu care mă pot înțelege și așa a și fost. În schimb, pe Radu, care a venit pe parcurs, nu-l cunoșteam deloc. M-a surprins plăcut, descoperind în el un om frumos, inteligent, onest și cu foarte mult bun simț. Am rămas foarte buni prieteni.