De când s-a stabilit la Nisa împreună cu actualul ei soț de origine greacă și fiica ei din prima căsătorie, Anca Lungu „gustă” din plin aromele Franței. Între timp, fosta prezentatoare de știri a devenit mamă pentru a doua oară, de băiețel, și a decis să revină pe micul ecran, la Prima TV, cu un format aparte, emisisunea „Viața are gust”.
În urmă cu 5 ani, Anca Lungu părăsea România și se muta în Franța, la Nisa mai precis, împreună cu actualul ei soț, grecul Harry Arampatzis și fiica ei din prima căsătorie cu Ștefan Lungu, Natalia. Între timp, fosta prezentatoare de știri de la Antena 1 a devenit mamă pentru a doua oară, de băiețel de data aceasta. Și a decis că e momentul să revină pe micile ecrane. Nu la știri, ci cu un format care îmbină perfect două dintre pasiunile sale: gastronomia și călătoriile. „Viața are gust” este o călătorie săptămânală în bucătăriile din Sudul Franței, Grecia sau Italia. Rețete, sfaturi culinare, viața în farfurie. „Ingredientele” pe care telespectatorii Prima TV le pot încerca în fiecare dumincă, de la ora 11.00.
Însă traiul pe meleaguri franțuzești nu a însemnat doar o schimbare de climă și de bucătărie, ci reprezintă și un pas important în transformarea interioară a foste prezentatoare de știri. Despre ce este vorba? Aflăm din cele ce urmează chiar de la Anca Lungu.
De 5 ani trăiești într-un loc de poveste, Nisa… în ce moment a apărut ideea emisiunii „Viața are gust”?
Așa este. Nisa e un oraș splendid, cu împrejurimi minunate. Frumusețea acestor locuri și comunitatea mea de pe Instagram cu care am împărțit aceste frumuseți de-a lungul anilor m-au convins că merită să creez un produs mai elaborat. Ideea unei emisiuni televizate a apărut la începutul anului trecut. În luna mai, adică exact acum 1 an, am filmat episodul pilot care avea să devină primul episod din seria “Viața are gust”.
Practic, formatul este realizat de doi oameni: tu și Flavius Medan. Putem spune că este o emisune cu „low buget”. Așa ai gândit lucrurile de la început?
Bineînțeles că bugetul e important și a contat mult în toată ecuația, însă nu e principalul motiv pentru care am ales această formulă. Atunci când vrei să filmezi în restaurante și în bucătăriile lor sau pur și simplu pe stradă sau în tren și să surprinzi viața așa cum e ea, trebuie să fii discret, să nu deranjezi prea mult. Și am gândit foarte bine atunci când am ales această formulă pentru că e prima întrebare pe care o au reprezentanții restaurantelor atunci când le solicit aprobarea de a filma. Vor să știe cât de mare este echipa și dacă există echipamente care ar putea deranja clienții din restaurant. Și atunci intervin cu fraza magică: “suntem doar două persoane (sau trei dacă avem și un invitat), suntem foarte discreți, putem trece ușor drept turiști”. Apoi flexibilitatea și eficiența sunt mult mai mari atunci când lucrezi în echipe mici.
Formatul rulează în programul Prima TV de câteva săptămâni. Care sunt reacțiile pe care le-ai primit până acum?
Am primit foarte multe reacții pozitive. Am fost copleșită de mesaje atât de frumoase, încât pe unele le-am salvat pentru a-mi aminti mereu care e scopul meseriei atât de frumoase pe care o practic de mai bine de 16 ani.
Va exista și un sezon 2?
Suntem în discuții avansate.
Ați filmat și în Grecia și în Italia. Până la urmă… unde se mănâncă mai bine?
Consider că la Mediterană, în general, se mănâncă foarte, foarte bine: simplu, proaspăt, nutritiv, indiferent dacă e vorba de Grecia, Italia sau Franța. Bucătăriile acestor țări sunt diferite dar au și foarte mulți numitori comuni.
Care sunt gusturile tale de când trăiești în Franța?
Nu pot spune că mi s-au schimbat gusturile. Eram și înainte adepta alimentelor nutritive. Păstrez în continuare multe rețete moștenite de la mama și bunica pe care le transmit mai departe copiilor mei. Și pe lângă această moștenire am făcut loc și decoperirilor de aici și din bucătăria grecească, bineînțeles.
Cât de mult s-a schimbat viața ta de când ai plecat din țară?
Viața mea s-a schimbat mult și din multe puncte de vedere, însă cea mai spectaculoasă dintre schimbări s-a produs în interiorul meu. Sunt în plin proces de analiză și autocunoaștere, un proces pe care l-am început cu mai bine de 6 ani în urmă și care pentru mine reprezintă cea mai bună și inteligentă investiție pe care aș fi putut să o fac.
Și dacăt tot am vorbit despre simțuri, viața are și miros? Dacă da… ce miresme ar include?
Viața se trăiește cu toate simțurile. Să fii prezent, conectat și cu simțurile ascuțite este echivalent cu a trăi. Viața are gust, dar înainte de gust, are miros și culoare. Înainte de a gusta cu papilele, se bucură privirea iar mirosul ne îmbie. Gustul vine la pachet și cu texturile. Și dacă e să vorbim de miros, în particular, e simțul de care se leagă cele mai multe amintiri. De exemplu, pentru mine Crăciunul miroase a coji de portocale, copilăria mea din Bucovina miroase a cozonaci calzi, proaspăt scoși din cuptor, amintirile de aici, din Sudul Franței miros a lavandă și flori de portocal.
Soțul tău, Harry, are și o afacere în domeniul cosmeticelor, însă am citit că este și farmacist, inventator, cercetător… Dacă ar fi să creați împreună un parfum, o loțiune… ce miros ar avea?
E o întrebare care îl implică și pe el. Ar trebui să ne consultăm înainte să-ți dau un răspuns, însă dacă ar trebui să iau eu singură decizia iar el s-ar ocupa doar de partea științifică și de producție, atunci aș alege parfumul florilor de portocal. Pentru mine e unul dintre cele mai frumoase mirosuri din lume.
Viața cu doi copii poate fi extrem de… gălăgioasă, uneori. Care este rutina voastră când nu filmezi sau când Harry este acasă?
Când nu lucrez iar Harry este acasă e cu siguranță weekend. Iar în weekend lăsăm puțin rutina deoparte și încercăm să petrecem cât mai mult timp în natură. E locul în care copiii se simt cel mai bine, locul în care ne încărcăm cu toții bateriile. Îmi place să organizez picnicuri pentru familia mea și să facem drumeții de-a lungul țărmului sau în pădure.
Ne povesteai într-un alt interviu că acasă vorbiți 4 limbi. Pe care o folosești atunci când ești supărată, să zicem? Când copiii fac vreo năzbâtie…
Așa este. În casa noastră se vorbesc 4 limbi. Însă româna e singura limbă în care le vorbesc copiilor mei, indiferent de starea de spirit. Consider că emoțiile și sentimentele pot fi transmise de o mamă cel mai bine în limba maternă.
Apropo de cei mici și pasiunea ta pentru gastronomie: tu ești Prințesa Polonic. Natalia – prințesa Linguriță. Iorgos? Ce titlu „princiar” a primit?
Nu i-am acordat niciun titlu până acum, deși pot spune că mi-a moștenit pasiunea pentru gătit. Ori de câte ori gătesc și e prin preajmă, își pune un șorțuleț și o bonetă de bucătar și mă asistă. Ultima dată a tăiat ardei gras în cubulețe pentru o rețetă asiatică pe care o pregătesc destul de des. Îi aduce multă satisfacție munca în bucătărie. Cred că l-aș putea numi Prințul Spatulă. Pentru că știe să se facă util și pentru că de cele mai multe ori îl vei găsi în bucătărie cu o spatulă în mână, învârtind într-o tigaie.