Și magia are un final! Unul special, căci cel de-al 13-lea sezon al show-ului „Românii au talent” se va încheia pe 12 mai, la Pro TV. Iar Andi Moisescu este gata de o finală spectaculoasă, în care nu va mai rosti cuvântul „NU”. De altfel, felul lui de-ași argumenta deciziile negative în preselecțiile sohw-ului sunt deja o adevărată demonstrație de diplomație. Căci nimeni nu se supără când primește un refuz de la cel care de 13 sezoane încoace are un loc rezervat la masa juriului.
Până la urmă și magia se termină, sezonul 13 al emisiunii a ajuns la final. 😉 A fost unul norocos? Sau a existat și ceva ghinion, potrivit superstiției?
13 mi s-a părut cel mai norocos de până acum. După ce s-a eliberat scena artistică (blocată în perioada pandemiei) și talentele au început să zburde iar, libere, prin lume, m-aș considera de-a dreptul norocos să văd ce-am văzut anul ăsta în Românii au talent. Mie mi-a lăsat impresia că a fost sezonul cu cea mai mare concentrare de talente pe scenă și cu cel mai mare număr de momente absolut surprinzătoare.
Ești de la început în povestea asta. Ce te-a „ținut” pe scaunul de jurat până acum?
Asta cred că ar trebui să întrebăm echipa de producție. Eu m-am simțit întotdeauna excepțional pe scaunul de jurat, chiar privilegiat, aș zice. Nu m-am plictisit niciodată, nici de ceea ce fac, nici de format, ba dimpotrivă. Întotdeauna am așteptat cu nerăbdare ziua de începere a unui nou sezon. Experiențele unice pe care le trăiesc eu la masa juriului sunt absolut de nerefuzat. Mă bucură și mă încarcă parcă din ce în ce mai tare.
Ai un fel aparte de a spune „Nu” concurenților din preselecții. Și colegii tăi s-au întrebat… cum reușești?
E doar o chestiune care ține de echilibru și de încercarea de a fi cât mai corect, cu cel din fața ta și cu tine însuți. Mă gândesc foarte mult la cei din fața mea, la eforturile pe care ei le fac, la speranțele pe care le au, la fricile pe care încearcă să și le înfrângă. Mă regăsesc și pe mine în aceeași tabără cu ei și, de aici, vorbele încep să vină singure. Eu doar îmi ascult gândurile și le verbalizez.
Dintre toți câștigătorii de până acum, cine te-a surprins cel mai tare? Și de ce?
În general, concurenții ne surprind în audiții. Atunci îi vedem prima oara, atunci ne lasă cu gura căscată. Pe repede înainte, ca să nu stau să mă gândesc, să încerc să mă rezum doar la emoțiile care-mi vin în minte, cele mai multe momente care m-au surprins, n-au ajuns să și câștige premiul cel mare. Există însă un număr câștigător care m-a surprins. Extrem de plăcut, vreau să spun, punând la socoteală că publicul e cel care a făcut acest lucru posibil. M-a surprins foarte plăcut că un moment “cu minte” precum spectacolul cuburilor Rubik a fost propulsat de români pe primul loc.
Practic… și băieții tăi au crescut cu „Românii au talent”. Se mai uită acum la emisiune sau ei nu mai consumă TV-ul? Care sunt pasiunile lor în acest moment?
Copiii mei fac parte dintr-o cu totul altă generație, care nu numai că are alte repere în materie de divertisment, dar are și alte obiceiuri de consum. În mod surprinzător, la „Românii au talent”, copiii mei încă se mai uită. O fac, desigur, în ritmul lor și în felul lor. Două ore în fața unui televizor nu-i mai prinzi. Au și crescut, nu mai sunt tocmai copii. Sunt de-a dreptul adolescenți. Când ai șansa să-ți inviți iubita în oraș Vineri seara, te mai uiți la emisiune și-n reluare, a doua zi sau la fragmente, pe YouTube. Eu îi înțeleg, c-am avut și eu vârsta lor.