Andreea Esca, despre urmările accidentului la schi

Un weekend la munte, în Poiana Braşov, s-a transformat, pentru Andreea Esca, într-un “sejur” la o clinică din Viena pentru o operaţie la piciorul fracturat. Accident de schi e impropriu spus: Andreea nu a căzut cu schiurile, ci nu a mai putut evita un tânăr care a intrat cu placa direct în piciorul ei. Pe 1 februarie seara, a fost operată la Viena. Miercuri dimineaţa, am reuşit să aflăm de la ştiristă detaliile incidentului.

“TV mania”: Cum te simţi acum?

Andreea Esca: Mă simt bine, chiar dacă mai am ceva dureri.

Cum a decurs operaţia? A fost o intervenţie delicată?

Operaţia a decurs bine şi a durat în jur de o ora. Pentru moment, nu ştiu foarte multe detalii despre intervenţie, tot ce ştiu este ca au introdus un şurub de titan în dreptul tibiei, chiar sub genunchi, astfel încât sudarea oaselor să se poată face cât mai bine şi cât mai corect, iar funcţia piciorului să poată fi recuperată în totalitate.

De ce ai ales să te operezi în străinătate?

Nu am ales să mă operez la Viena pentru că la noi în ţară nu ar exista medici foarte buni şi pricepuţi, ci pentru că, pentru intervenţia de care am avut eu nevoie, în ţară nu deţinem, din păcate, aparatura şi tehnica potrivite. Oricum, pe aceasta cale ţin să mulţumesc tuturor medicilor şi asistentelor de la clinica din Viena, care au foarte mare grijă de mine, dar şi, în mod special, salvamontiştilor din Poiana Braşov, întregii echipe medicale de la Spitalul din Braşov, doctorului Claudiu Butum,  echipelor de salvare de la 112 – ca să enumăr aici numai cadrele medicale care au fost foarte prompte şi m-au ajutat cu profesionalism.

Ce presupune recuperarea?

Recuperarea presupune multe exerciţii. Cert este că, şi după plecarea mea din spitalul de la Viena, doctorul de aici va ramâne în legatură cu kineto-terapeutul din Romania, pentru a stabili împreună ce fel de exerciţii de recuperare este nevoie să fac mai departe. Deja am în vedere pe cineva la noi în ţară care va coordona programul de recuperare împreună cu medical de la Viena.

De câţi ani schiezi? Ăsta e primul accident de genul ăsta?

Schiez de la 4 ani. Bunicii mei sunt din Braşov şi am schiat de mică în Poiană. N-am avut niciodată nici un fel de problemă, nici un fel de incident. Ceea ce s-a întâmplat a fost o fatalitate.

Ai vorbit cu cel care te-a accidentat? Vei lua „măsuri” împotriva lui?

Am vorbit cu el doar atunci când s-a produs accidentul. A rămas alături de mine până au venit salvamontiştii şi m-a întrebat în permanenţă dacă poate să facă ceva să mă ajute. Era şi el, la rândul lui, foarte speriat. Ii spuneam că e în regulă, că doar mă doare piciorul, dar că o sa fie bine. Bineînţeles că nu am de gând să iau nici o măsură. Consider că am avut pur şi simplu ghinion. Ceea ce mi s-a întâmplat mie se putea întâmpla oricui şi nu e nimeni vinovat pentru asta.

Citiţi textul integral în revistă