Indiferent că vorbim despre studioul știrilor sau despre ritmul alert al muncii de reporter, pe teren, Andreea Marinescu (40 de ani) pune pasiune în tot ceea ce face. Inclusiv acasă, în familie, unde alături de soțul ei, ofițer criminalist, se ocupă de cei doi băieți, Vladimir (12 ani) și Armin (5 ani). Ce alte pasiuni mai are vedeta Pro TV?
De 10 ani încoace te împarți între pupitrul Știrilor Pro TV și munca de teren. Cum reușești să faci față, mai ales că ești și mămică full-time?
Îmi place foarte mult meseria mea şi cumva totul vine în mod natural. Iubesc să fac prezentare, este visul împlinit, iar a fi reporter este esenţial pentru a căpăta tot mai multă experienţă. Una fără cealaltă nu se poate, se completează perfect cele două ipostaze şi realizând ambele lucruri nu fac altceva decât să mă ajut, să devin un jurnalist mai bun, mereu ancorat. Nu consider că mă împart, munca e muncă. Nu cred că sacrific din timpul de părinte pentru a fi jurnalist şi nici invers…
Munca de teren presupune și momente mai puțin plăcute. Care au fost cele mai tensionate materiale pe care le-ai realizat?
Tensionate au fost mai multe: de la predarea unui evadat poliţiei, până la discuţii cu criminali în serie sau intervenţii făcute în cazul unor calamităţi. Când eşti jurnalist, riscul cumva e pus pe locul doi, nu te gândeşti obligatoriu că te pui în pericol, ci mai degrabă cauţi variante să obţii ceva ce ceilalţi nu au, să fii cel mai bun, original, creativ, să faci cea mai bună anchetă, cel mai bun material şi de ce nu, să schimbi ceva în bine.
Pe soțul tău (Adrian Tiulescu, n.r.), criminalist de profesie, l-ai întâlnit pe teren. V-ați mai intersectat de atunci, pe plan profesional?
Soţul meu este ofiţer la Serviciul Omoruri. L-am văzut, e adevărat, prima oară la Poliţie, la un caz… şi o singură dată l-am zărit la o crimă, dar efectiv să lucrăm în acelaşi timp la acelaşi caz nu s-a întâmplat. Cumva, după ce am devenit un cuplu, am evitat, tocmai ca să nu fie nimic interpretat greşit.
Depinde de cine stă mai mult timp acasă, eu gătesc şi el ia copilul mic de la grădiniţă, eu duc băiatul mare la baschet, el face păturile seara şi gestionează lucrurile cu copiii când sunt la muncă, eu fac listele de cumpărături, el plăteşte utilităţile… cam aşa. Ceva normal, nimic special. Încerc cumva să nu ne încurcam, ci să ne ajutăm.
Ce îți place să faci dincolo de job și familie? Când ai timp doapr pentru tine… 😉
Ca oricărei femei îmi place să fac shopping… mult. Apoi îmi place să citesc şi să beau cafea, dar şi să mă relaxez ascultând muzică la pick up, îmi place muzica trasă pe vinil, e ca o terapie pentru mine.
La TV, deși zâmbești larg când este cazul, prin prisma meseriei tale pari o tipă foarte serioasă. Așa ești și dincolo de redacție?
Serioasă, zici? 🙂 Sunt, da, destul de serioasă când vine vorba de job pentru că nu prea poţi glumi cu informaţiile pe care le oferi telespectatorilor. Sunt mai degrabă afectuoasă şi destul de sensibilă sub mina această serioaso-aspră pe care o afişez, am multă energie şi îmi place să lucrez în echipă: şi acasă şi la redacţie.
Soțul tău este chitarist. Cânți și tu? Cu vocea ori la vreun instrument…
Adi a cântat într-o trupă, acum dezvoltă un proiect personal pe partea de compoziţie. Îmi place mult muzica lui, îmi place ce face şi iubesc să îl văd cum cântă, acasă, la chitară. Abia aştept să pornească proiectul la care lucrează acum. Cât despre mine, cred că e suficient un artist per familie… nu am voce pentru cântat nici măcar în baie, la duş. De curând am răspuns unei provocări alături de colegii de la Ştirile Pro TV şi am cântat împreună cu Horia Brenciu, Mihai Dedu, Lavinia, Amalia, Magda şi Diana la Protevelion. Cred că a fost suficient. 🙂
Dar de gătit? Cu ce preparat îți cucerești băieții de fiecare dată?
Aici da, îmi place mult să gătesc şi cea mai fericită sunt când băieţii mă lăudă că le-am făcut ceva bun, fie că e vorba de vreo prăjitură sau vreun fel principal, la lasagna stau destul de bine – spun recenziile lăsate de ai mei. 🙂
În aprilie va fi ziua ta. Ți-ai făcut deja planuri? Ce daruri își dorești să primești?
Nu m-am gândit încă la ziua mea, mi-ar plăcea să plecăm undeva într-o călătorie… ar fi minunat dacă s-ar întâmpla.
Ce profesie crezi că ai fi avut dacă nu ai fi ajuns în televiziune?
Când eram mică îmi doream iniţial să fiu stewardesă, apoi învăţătoare … până am dat cu ochii de televizune şi am descoperit marea dragoste ce o port meseriei de jurnalist.