De aproape 4 ani ești implicat în producția serialului “Vlad”. Nu doar faci parte din distribuție, ci și semnezi scenariul mai multor episoade. Cum ai ajuns să faci acest lucru?
A fost o creștere treptată, pas cu pas, ca să citez din președintele nostru. În primul sezon am fost implicat doar ca actor, apoi producătorii au văzut un scurtmetraj pe care l-am scris și regizat și mi-au propus să dau o probă de scris. Am dat proba, am luat-o și am primit inițial două episoade de scris, care s-au transformat imediat în patru. După ce le-a plăcut ce am făcut, mi-au propus să devin Head Writer (Scenarist șef). M-au lăsat să îmi fac echipa, am scris pentru aproape 39 de episoade, iar acum, în ultimul sezon, am ajuns și Regizor si Producător Creativ. Îmi place să cred ca au fost multumiți de mine, au crezut în viziunea pe care am avut-o despre serial și m-au lăsat să o aplic până la capăt. E o echipă de un profesionalism rar întâlnit, alături de care mi-aș dori să concep și să realizez multe povești pentru TV și nu numai. Faptul că au crezut în mine până în punctul ăsta, mă onorează, dar mă și obligă în același timp.
Formatul fiind o licență după un serial turcesc, “Ezel”, presupun că ai citit la început script-ul lor. În ce punct ai început să vii cu povestea ta?
Am citit întreg formatul, am văzut întreaga serie și mi-am dat seama că ceea ce au făcut ei în “Ezel” nu ar fi mers până la capăt în România. E vorba de altă mentalitate, altă educație, altă viziune despre viață, despre societate, despre femei etc. Aici a fost și pariul meu, să reușesc să duc povestea asta foarte bună într-un loc în care nu a mai fost. Din momentul în care am preluat responsabilitatea scrierii, am deviat integral de la ei și am ajuns un serial cu voce proprie, cu întâmplări și personaje inventate de noi, cu plot-uri, acțiuni, dialoguri și replici, voice-over-uri, totul din mintea noastră.
Ce personaj ți-a dat cele mai multe bătăi de cap? Și de ce?
Mărturisesc că personajul Elizei mi-a dat cele mai multe bătăi de cap și asta nu pentru că am eu o istorie ca “Adrian” cu ea în serial (sic!), ci pentru că structura personajului, așa cum era gândită în formula originală moștenită, cea din EZEL, e o structură care nu se potrivește cu societatea românească. Sunt diferențe culturale majore. De exemplu: ei sunt mult mai patriarhali decât românii, la ei femeia are alt rol în societate, iar filonul ăsta moștenit m-a obligat să fac niște scamatorii scriptice ca să simt că Eliza are un drum al ei, că e proactivă, nu reactivă.
„Sunt unii care vor răzbunare, alții care vor dragoste”
Ce indicii ne poți da despre cum se termină povestea lui Vlad? Ținând cont de faptul că tu ai scris finalul…
Pot să spun că a fost o muncă de echilibristică să găsesc finalul pe care îl consider potrivit pentru un serial care a creat, totuși, o așteptare foarte mare. Publicul Vlad e împărțit, sunt unii care vor răzbunare, alții care vor dragoste. Eu voi mulțumi ambele facțiuni și pe niciuna. Cred că am reușit să duc povestea acolo unde nu se așteaptă nimeni și, în același timp, să le dau atât satisfacția răzbunării, cât și pe cea a dragostei. Mai pot să spun că întâmplările din acest ultim sezon sunt cât se poate de puternice emoțional, că mă aștept să creeze reacții viscerale în telespectatori, că vor intra personaje noi (jucate de actori senzaționali) foarte cărnoase, care vor reechilibra balanța și că, bineînțeles, la final, totul se plătește!
Cât de ușor sau greu este pentru un actor să-și scrie rolul, iar apoi să-l interpreteze?
Mai greu decât pare. Îmi este mai ușor să lucrez pe o partitură pe care nu o cunosc deloc, dar o descopăr în lucru, decât pe una pe care am inventat-o eu. Nu știu de ce. Poate pentru că forma inițială, cea imaginată, e întotdeauna mai bună decât forma finală, mintea având această capacitate de a crea așteptări greu de împlinit.
Când părinții excelează într-un domeniu – în cazul tău și mama și tatăl tău sunt doi cineaști români de referință (n.r. Anca Damian și Laurențiu Damian -, scenariști, producători și regizori), copilul are toate șansele să le calce pe urme. A fost vreun moment în care te-ai gândit să faci altceva?
Mai toate momentele de până la decizia subită de a da la actorie au fost însoțite de gânduri certe că m-aș îndrepta spre alt domeniu. În mintea mea am trecut de la Drept (vocația bunicului meu – Moșu), la medicină (profesia bunicii mele – Oma), la Economie (eram bun la matematică), la baschet de performanță (eram bun la sport) și, până la urmă, viața a avut ultimul cuvânt și m-a adus pe calea asta. Iar faptul că părinții mei sunt “de referința” în domeniul pe care l-am ales, m-a obligat să îmi setez ștacheta mai sus, să încerc să îmi croiesc singur un drum, o cale bătătorită bine sau prost doar de mine. Către asta am aspirat, către asta aspir…
Când dragostea și scrisul fac casă bună
Și partenera ta de viață, actrița Lia Bugnar, este implicată în scenariul pentru “Vlad”. Scrieți în același timp? Ies scântei câteodată?
Scriem împreună, într-adevăr, și e un proces extrem de armonios pentru amândoi. Am ajuns în timp ca o mașinărie de scris la patru mâini. Discutăm, dezbatem, optăm, scriem, totul fără scântei. Ne cunoaștem punctele forte când vine vorba de scris și ne bazăm pe complementaritatea dintre noi, ne lăsăm să fim creativi fără să ne judecăm creația și să nu confundăm planurile personale cu cele profesionale. Noi am început să lucrăm împreună la teatru (actor-regizor) și acolo, recunosc, e ușor diferit, în sensul în care vulnerabilitatea din lucrul concret pe scenă duce mai ușor la scântei. Cu scrisul însă, merge uns.
Dacă ar fi să-i scrii Liei un rol, indiferent că vorbim despre teatru sau film, ce fel de personaj ar fi?
Cred că ar fi genială în roluri de forță, o femeia puternică, cu sânge rece, CEO de corporație sau soție de cap de Mafie. Încă nu i-am spus asta, o să citească în interviu și aștept reacția. 🙂
De cine îți va fi cel mai tare dor dintre colegii tăi de pe platourile de filmare ale serialului de la Pro TV?
E greu ce mă întrebi, e ca și cum ai întreba un părinte de care membru al familiei i se face mai dor. Eu sper că nu voi apuca să mi se facă dor, adică sper să continuăm lucrul împreună la alte proiecte și îmi îndrept concentrarea în direcția asta. Am observat că dacă mă gândesc intens la un lucru, de cele mai multe ori Universul îmi răspunde pozitiv. Așadar, de toți și sper că de niciunul.
În ce alte proiecte mai ești sau vei fi implicat?
Traista proiectelor e din ce în ce mai voluminoasă, Slavă Domnului! Să o luăm în ordine aleatorie: fac un proiect împreună cu Codin Maticiuc – un film lung format din 7 povești scurte; el l-a scris, eu îl regizez și îl producem amândoi.
Scriu un film pentru Pavel Bartoș – RAMON – pe care bunul meu prieten Jesus del Cerro îl regizează.
Am scris încă un film pentru Jesus si Codin – ALL IN – care cel mai probabil va fi produs spre finalul anului viitor.
Am jucat într-un lungmetraj, “Oameni de treabă” – un film foarte bun, zic eu, regizat de Paul Negoescu, care va ieși în 2022.
Trebuie să scriu un alt lungmetraj (SURPRIZĂ), continuarea unui film românesc de referință din anii ’90, cu personaje deja celebre, pe care nu pot să îl numesc acum, ca să păstrăm încă misterul.
La teatru joc în aproximativ 12 spectacole (să sperăm că nu vor fi întrerupte de alt val pandemic), încerc să regizez un pilot de serial și mă opresc aici, ca să nu consum tot spațiul tipografic. Mulțumesc lui Dumnezeu, e de lucru!
Ce-ți place să urmărești la TV? Cât de des te cerți cu Lia pe telecomandă? Și cine câștigă?
În puținul timp pe care îl am, îmi place să mă uit la seriale românești de ficțiune, la show-uri de talente și la meciuri de fotbal sau tenis. Lia e și ea cu show-urile de talente, dar mai puțin cu meciurile. Dacă cele două se suprapun, atunci apar mici certuri pe telecomandă. Și, de obicei, câștigă ea, eu mă duc să mă uit pe laptop.
Dacă ar fi să semnezi scenariul unui film inspirat din povestea voastră de dragoste… ce titlu ar avea?
Improbabil, dar adevărat…
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 5