„Avatar” tocmai a fost încoronat drept cea mai bună dramă la Globurile de Aur din acest an. Criticii văd în asta un pronostic sigur pentru noaptea Oscarurilor. Acum, şansele de a-l vedea, pe 7 martie, pe James Cameron pe scena teatrului Kodak, ţinând un Oscar şi strigând „Tot eu sunt regele lumii!” au crescut considerabil. Drumul acestei pelicule spre podium a fost unul lung (atât la nivel de idee, cât şi la nivel de realizare) şi secretizat mai ceva ca dosarele Securităţii, iar de la lansarea din decembrie, „Avatar” a intrat în linie dreaptă în topul filmelor care fac istorie în cinematografie.
Elementele-cheie ale acestei ecuaţii a succesului au fost simple: efecte speciale revoluţionare şi controversă cât încape. Combinaţia de 3-D şi efecte speciale a atras miliarde de oameni la cinematograf (filmul a depăşit 1,62 miliarde de dolari la înasări, în întreaga lume; în România, a depăşit deja 500.000 de spectatori de la lansarea din decembrie).
Vizionări cu scandal
Puţin scandal nu strică niciodată, iar „Avatar” a bifat şi asta. Vaticanul a condamant producţia pentru faptul că înalţă natura la rang de divinitate, iar câteva grupări care apără interesele minorilor protestează în Italia. Aici, pelicula nu are accesul restricţionat pentru copiii şi italienii spun că „Avatar” nu ar trebui văzut de cei mici în lipsa părinţilor. Protestele au dus chiar la o dezbatele naţională legată de schimbarea sistemului de clasificare a filmelor într-un mod asemănător celui din America.
La toate astea s-au adăugat ştirile panicarde. Diverşi experţi au avertizat publicul că vizionarea prelungită a producţiilor 3-D poate da dureri de cap din cauza efortului mental mai mare necesar pentru a înţelege experienţa vizuală la care asistă. Nu vă ajunge o durere acută de cap? Fanii poveştii s-au plâns pe diverse forumuri că suferă de „melancolia Avatar”: planeta Pandora nu există şi în realitate şi, neputând-o vizita vreodată, au devenit depresivi şi au tendinţe de suicid. Alţi cârcotaşi au umplut Internetul de texte în care acuză pelicula de stereotipii rasiste: localnicii Na’vi (dintre care protagoniştii Neytiri şi Tsu’tey sunt jucaţi de actori de culoare) sunt victimele primitive ale omului alb raţional, având nevoie de un Mesia alb care să-i ajute în luptă.