În tot acest timp, Suleyman se frământă cumplit, captiv al propriilor gânduri şi remuşcări. Şahul amână predarea lui Baiazid către sultan, pentru că, între timp, a negociat şi cu Selim, acesta promiţându-i mai mult aur. În Qazvin, Baiazid află că sultanul şi fratele său negociază cu şahul eliberarea sa şi se sfătuieşte cu slujitorii săi cum să acţioneze mai departe. Prinţul plănuieşte să-l omoare pe Tahmasp şi să fugă în Georgia împreună cu Defne şi fiii săi, sprijinit de soldaţi. Planurile lui Baiazid se spulberă la aflarea veştii că oamenii săi fuseseră dispersaţi în întreaga Persie. El realizează, astfel, că nu va mai putea să-l înfrunte pe Tahmasp.