În Konya, Selim jubilează că a reuşit să câştige bătălia împotriva fratelui său, însă este conştient că victoria sa se datorează sprijinului primit din partea sultanului. Retras la Amasya, Baiazid este rănit, însă nu atât de grav precum cred duşmanii săi, pentru că armura dăruită de Hurrem l-a apărat de săgeata menită să-l lovească în inimă. Acesta îi scrie o scrisoare sultanului, în care îi spune că nu trebuie să se îndoiască de loialitatea sa, că nu l-a trădat şi că singura sa luptă este împotriva lui Selim.
Ulterior, Suleyman îi cere lui Selim să adune armata şi alături de trupele lui Sokollu, să pornească după Baiazid. Acesta din urmă decide să plece împreună cu fiii şi slujitorii săi pentru a se ascunde într-un loc sigur, întrucât nu-şi permiteau încă o revanşă pe câmpul de lupta. Starea de sănătate a lui Suleyman se agravează, boala sa recidivează din cauza suferinţelor acumulate şi este îndeaproape supravegheat de fiica sa. Între timp, Rustem este omorât de către Atacama.