Banel, eroul antierou

„Indianul” de la Steaua isi pune la stalpul caznelor si prietenii, si dusmanii. Personaj pitoresc, dar atipic, Banel Nicolita face audienta si hipnotizeaza reflectoarele.

Putini sunt cei care-i pot reprosa ceva lui Banel Nicolita, „motoreta” din flancul echipei de fotbal Steaua. Iubit de suporteri pentru devotament, respectat de adversari pentru fair-play-ul pe care l-a dovedit in dese randuri, Banel nu-si iarta nici propria echipa: autogolurile sale, venite in momente cruciale, au ajuns de pomina. La 23 de ani, fotbalistul a jucat o semifinala de Cupa UEFA, doua editii in grupele Ligii Campionilor si a prins „roata” nationalei spre turneul final al Europenelor din aceasta vara.
Cu toate acestea, „magnetismul” provine din alta parte. Stelistul e un tip linistit, nu bea, nu fumeaza, nu petrece noptile in discoteci, nu face declaratii incendiare si nici nu alearga dupa publicitate. Prototipul eroului modern construit si promovat de industria audiovizualului este mai degraba o antiteza a lui Banel Nicolita. Si totusi, jucatorul e preferatul presei in general si al televiziunilor in special. La aceasta contribuie o anumita exhibare a stelistului, care vorbeste cu franchete despre copilaria chinuita. „N-am avut parte de o viata foarte buna cand eram mic… Mai am cinci frati si o sora si conditiile nu erau foarte bune. Singura mea solutie sa ies din mediul acela era fotbalul”, povestea de curand fotbalistul