După premiera românească de la Cluj, filmul „Neidentificat” (2020) va intra în cinematografele din toată țara pe 6 august.
Despre ce spune această poveste, cum și-a ales actorii și cum au decurs filmările, TVmania a discutat chiar cu regizorul Bogdan George Apetri.
TVmania: Nu aveți niciun pic de milă față de spectactor. Îl plimbați prin tot filmul și abia la final, sărmanul, începe să își dea seama ce se întâmplă. De ce ați ales acest gen de a povesti?
Bogdan George Apetri: Nu am niciun pic de milă față de spectator, pentru că îl respect enorm. Un public este mult mai deștept decât orice film, colectiv vorbind (o zicală-„clișeu”, de altfel), așa că un film trebuie să meargă tot timpul înaintea spectatorului. Un film pune tot timpul întrebări, cărora spectatorul trebuie să le găsească răspunsuri – de la primul cadru până la ultimul. Asta e și mai important într-un film cu accente polițiste sau de thriller, cum e și Neidentificat. Pentru mine, genul acesta de a povesti se cheamă scenaristică pur și simplu, până la urmă, indiferent de gen. Un mod de a povesti care pune spectatorul într-o poziție privilegiată, într-o poziție activă, în care trebuie să gândească, să își pună întrebări, să fie curios, să revină la poveste chiar și după ce a ieșit din sala de cinema. Nu să privească pasiv o dramă în care totul este clar, în care misterul sau așteptările nu își găsesc loc, în care fluviul poveștii curge previzibil – ca în atâtea alte filme azi.
„Am simțit înăuntrul meu că el e personajul”
TVmania: Bogdan Farcaș ține tot filmul în spate. Cum ați ajuns să-l alegeți pentru rolul principal?
Bogdan George Apetri: L-am ales după un proces de casting lung și complicat, care a durat câteva luni bune – aproape jumătate de an. Alegerea actorilor este cea mai grea etapa pentru mine, pentru că – în general vorbind – te întâlnești cu foarte mulți actori extraordinari (actori și actrițe) care ar putea să facă diverse roluri foarte bine. Dar, în inima ta, știi că doar o singură persoană va putea fi până la urma personajul, care va rămâne întipărit așa pe pânză (sau pe sticlă) pentru totdeauna. De obicei, amân decizia cât pot de mult, știind că nu mai e loc de întoarcere odată ce alegerea e făcută. Iar alegerea e făcută de multe ori instinctual, fără să ai argumente logice. Așa a fost și cu Bogdan – am simțit înăuntrul meu că el e personajul, sau mai bine zis, că o parte din personaj se afla în el, în omul Bogdan Farcaș. Am văzut mulți actori foarte buni și din păcate am zis nu – deși puteau să facă și ei lucruri minunate în rolul polițistului Iespas. E un alt motiv pentru care casting-ul e pentru mine nu doar meticulos, ci și dificil – iubesc actorii și îmi e greu să spun „nu” celor care ar merita să facă parte din film. Dar odată ce spun DA, am încredere deplină în actor, și merg cu el până la capăt fără nici cea mai mica undă de îndoială, știind că el sau ea este personajul – așa a fost și cu Bogdan. Acum, nici nu îmi mai pot imagina personajul altfel.
Fac o mica paranteză să spun că și alegerea lui Dumitru Dragoș în rolul lui Bănel a fost extrem de dificilă, iar rolul foarte greu. Dragoș are un talent nativ imens și sper că îl vom vedea pe ecrane mult mai des de acum încolo.
Într-un final, am lucrat cu un director de casting extraordinar, Cătălin Dordea. El știe actorii din toată țara (nu doar din București) foarte bine, așa că fără el nu puteam să merg în atât de multe direcții cu opțiunile pe care le-am avut, de la roluri mici la rolurile proeminente.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 9
TVmania: Bogdan Farcaș nu este un actor foarte cunoscut. De ce ați ales să lăsați tot filmul pe umerii lui?
Bogdan George Apetri: Un țin niciodată seama de cât de cunoscut este un actor sau o actriță, sau câtă experiență are. Alte lucruri sunt mult mai importante – cât de talentat este un actor, cât din personaj se regăsește în el, disponibilitatea de a colabora în condiții fertile de lucru. Și am găsit toate astea – și mult mai multe – la Bogdan.
Un personaj se construiește extrem de complex. Pornește de la discuțiile preliminare filmării, la discuțiile zilnice de pe platou, la lucrurile pe care un actor le face pur și simplu, dincolo de discuțiile cu regizorul, și continuă până la alegerea dublelor, la montaj, la lucrul cu coloana sonora (ca să simplific un pic procesul). E o traiectorie lungă și complexă, iar dacă există talent, și voința de a lucra în aceeași direcție cu regizorul și întreaga echipă, atunci experiența nu mai e o cerință atât de importantă. Ajută bineînțeles, dar nu e niciodată o condiție sine qua non pentru a face un rol foarte bun.
„Titlul are legătură directă cu filonul de film polițist din poveste”
TVmania: De ce ați dat titlul „Neidentificat”? Ce semnifică?
Bogdan George Apetri: La un prim nivel, titlul Neidentificat are legătură directă cu filonul de film polițist din poveste, care demarează cu un caz nerezolvat în care autorul este necunoscut. Pentru cei care vor vedea filmul, titlul va căpăta alte semnificații pe măsură ce povestea va curge înspre scena de la final, un moment extrem de important în economia întregului arc dramatic. Semnificații despre care nu pot vorbi acum, pentru că aș răpi spectatorului plăcerea de a le găsi de unul singur.
„Secvențele aeriene din film au fost de departe cele mai greu de filmat”
TVmania: Care este secvența din film care v-a plăcut cel mai mult?
Bogdan George Apetri: Cu riscul de a părea că evit întrebarea (nu e cazul), nu am niciodată o secvență favorită sau una mai puțin favorită. Când montezi un film, lucrezi la el aproape un an de zile. Știi fiecare secvență pe de rost, fiecare cadru pe de rost, fiecare secundă… Ai cântarit ce rămâne în film și ce iese de o mie de ori. Ce rămâne la sfârșit sunt bucăți fără de care filmul nu poate sta în picioare, pur și simplu. Sunt bucăți de puzzle care nu pot lipsi, fiecare parte este necesară și obligatorie. Așa că fiecare secvență are importanța ei pentru mine, odată ce am hotărât ce a rămas în film. În schimb, pe cele pe care le-am lăsat în afara – inclusiv pe cele pe care le-am eliminat cu inima grea la un anumit moment – le uit apoi aproape imediat.
TVmania: Și care secvență a fost cel mai greu de filmat?
Bogdan George Apetri: Fără nicio îndoială, secvențele aeriene din film au fost de departe cele mai greu de filmat. Nu le-am conceput ca simple secvențe de tranziție, altfel ar fi fost mai simplu de executat. Cadrele au un arc înăuntrul lor, e o coregrafie acolo, uneori în tandem cu elemente de jos, pe strada, care fac parte din film. Au fost filmări cu o echipă de dronă profesionistă, dar chiar și așa, cu tot cu vremea potrivnică uneori, filmările au durat trei sau patru zile, și au fost mult mai complicate decât mă așteptam. Dar au ieșit foarte bine, iar acum aduc un element tematic în film care îmbogățește mult povestea pentru spectatorul atent.
„Într-o oarecare măsură, polițistul Florin Iespas este fiecare dintre noi”
TVmania: Ca regizor și coscenarist, cum explicați comportamentul eroului principal, Florin Iespas?
Bogdan George Apetri: Un film bun este în primul rând un film despre natura umană. Pentru mine, Neidentificat nu e un comentariu despre polițiștii din România, sau despre lumea mică din orașele noastre de provincie, sau un film despre societatea noastră de acum, și așa mai departe. E un film despre oameni, despre cum reacționează ei în situații normale sau situații extreme, despre cum interacționăm în fiecare zi, despre cum iubim sau ne confruntam cu lipsa iubirii, despre cum ne ducem viața la serviciu împreună cu ceilalți colegi, sau acasă, împreună cu cineva, sau, dimpotrivă, singuri uneori.
Filmul vorbește despre balansul emoțional dinăuntrul fiecărei persoane, echilibru care este cu mult mai fragil decât ni-l imaginam și care are nevoie doar de o mică implozie internă pentru a duce la un dezechilibru sufletesc profund și o explozie externă cu consecințe devastatoare. Într-o oarecare măsură, polițistul Florin Iespas este fiecare dintre noi, pentru că, dacă suntem onești, cu toții avem în inima noastră o parte întunecată, neștiută, neîmblânzită și uneori de-a dreptul înfricoșătoare. În marea majoritate a timpului, reușim să ținem această parte sălbatică, irațională și neștiută sub control, dar uneori – poate ca urmare a unor alegeri progresiv greșite, atinși in amorul propriu sau pur și simplu victime ale unui șir de circumstanțe nefericite – ajungem foarte aproape de un punct fără întoarcere, dincolo de care realizăm cu oroare că putem fi capabili de aproape orice.
„Vasile Muraru și Andrei Aradits au și un simț al umorului extrem de deosebit”
TVmania: Aveți, în distribuție, două vedete: Vasile Muraru și Andrei Aradits. Cum a fost să lucrați cu ei?
Bogdan George Apetri: Am lucrat cu toți actorii exact la fel, indiferent de numele lor. Pentru mine, toți actorii sunt vedete, dar nu în sensul comun al cuvântului. Nu am simțit că vreun actor se comportă ca o celebritate, dimpotrivă, cu toții au muncit la fel de mult și atent să iasă fiecare rol foarte bine, să iasă filmul în primul rând bine. Sincer, a fost o plăcere să lucrez cu fiecare actor in parte, de la cel mai mare rol pana la cel mai mic. Pentru mine, bucuria cea mai mare la un film e să lucrez cu actorii și oamenii din echipă – să găsim căi diferite de colaborare, să îi cunosc dincolo de film, să creăm o mare familie pe parcursul filmării.
În ceea ce îi privește pe Vasile Muraru și Andrei Aradits, dincolo de talentul lor, de seriozitatea și profesionalismul de care au dat dovadă în absolut fiecare zi – pe un platou de filmare foarte greu ca program – ei au și un simț al umorului extrem de deosebit, iar zilele în care au fost prezenți au fost zile în care atmosfera a fost extrem de destinsă pe platou, lucru pe care toata lumea l-a apreciat.
„«Neidentificat» este doar primul film dintr-o trilogie plănuită la Piatra Neamț”
TVmania: Anul acesta, va avea premiera filmul „Miracol”. Continuă povestea din „Neidentificat”? Ne puteți da detalii?
Bogdan George Apetri: Nu continuă povestea propriu-zisă, dar legăturile dintre filme sunt foarte strânse. Neidentificat este doar primul film dintr-o trilogie plănuită la Piatra Neamț, orașul meu natal. Miracol a fost deja filmat și va fi lansat în curând. Al treilea film din trilogie va fi lansat, sper, peste doi ani.
Sunt filme complet de sine-stătătoare, cu povești separate, care pot fi văzute și apreciate fără nicio problemă dacă sunt văzute singure, fără ca celelalte să fie vizionate înainte sau după. Dar este vorba despre aceeași lume, același Univers, aceleași locații. Personajele principale dintr-un film devin personaje secundare în celelalte filme, iar firele unor povești din fundal se leagă și se dezleagă peste granițele filmelor. La sfârșit, sper ca cele trei filme să fie văzute ca un tot unitar – trei povești dintr-un oraș de provincie, individuale dar legate între ele de fire vizibile și invizibile, ca trei capitole din aceeași carte.