Luni, 6 iunie, demarează BukFeszt, prima oară când teatrele de limbă maghiară din Ardeal, printre cele mai bune din România, se strâng la un loc în București, festival care se va desfășura până la sfârșitul săptămânii viitoare, în sala Teatrului Odeon și la Opera Națională. Află aici tot ce trebuie să știi despre acest festival-eveniment, de ce e important și de ce, în ciuda căldurii care deja dă bătăi de cap, trebuie să te prezinți neapărat la spectacole.
Ceea ce este important, în primul rând, este faptul că spectacolele de teatru prezentate în teatrele de limbă maghiară sunt considerate de multă vreme printre cele mai bune realizate în România, dacă nu, în niște opinii mai radicale, cele mai bune, iar actorii care activează aici, în zona transilvană a țării, sunt cu adevărat de excepție; exemple de nerefutat: Imola Kézdi (44 de ani), Bogdán Zsolt (57 de ani), András Hatházi (55 de ani), Hilda Péter (43 de ani) și mulți alții. Chiar dacă acești actori nu vor fi prezenți acum la București, spiritul lor a definit, de multă vreme, o întreagă generație artistică.
Acest remarcabil creuzet artistic a produs regizori, autori de spectacole, specifici zonei și etniei respective, dar cu o carieră națională și internațională, precum reputatul Gábor Tompa (64 de ani), dar și nonconformistul László Bocsárdi (63 de ani), lansat oarecum mai târziu. Trebuie spus însă că și regizori de calibru români get-beget au lucrat și lucrează aici, cu acești actori minunați, redutabilul Andrei Şerban, de exemplu, creându-și unele dintre cele mai bune spectacole post-revoluționare (cum ar fi capodopera “Unchiul Vanea”) la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, dar și, după cum vom vedea, alt nume reputat, Silviu Purcărete.
Așa că inițiativa acestui festival eveniment, care se desfășoară în premieră la București și își propune să strângă în Capitală spectacolele cele mai bune a cinci teatre de acest tip din România, nu poate fi decât extrem de binevenită. Prima ediție a acestui festival, intitulat BukFeszt, este organizată în perioada 6-12 iunie (adică pe tot parcursul săptămânii viitoare) de către Asociaţia Uniunea Teatrelor Maghiare (MASZIN), în parteneriat cu UNITER, şi va fi găzduită de Teatrul Odeon şi de Opera Naţională București, două săli de spectacol aflate în “buricul târgului” bucureștean.
Evenimentul este definit de organizatori ca “un festival inedit şi ambițios care reuneşte cele mai bune spectacole a cinci teatre minoritare, de limbă maghiară, din România”. Cele cinci trupe de teatru de limbă maghiară care-și aduc astfel cele mai bune creații la București provin din următoarele orașe ardelene, bănățene, bihorene sau maramureșene: Timişoara, Oradea, Satu Mare, Odorheiu Secuiesc şi Miercurea Ciuc.
Vedeta acestei prime ediții este, de departe, spectacolul “Tragedia omului”, după poemul dramatic al scriitorului maghiar Madách Imre, în regia redutabilului Silviu Purcărete, un regizor aproape “abonat”, cu fiecare premieră, la statutul de capodoperă teatrală. De altfel, reprezentația cu “Tragedia omului” este și cea care deschide festivalul, având loc pe scena mare a Operei Naţionale din Bucureşti, în data de luni, 6 iunie, de la ora 20.00.
Este singura reprezentație care va avea loc pe somptuoasa scenă a Operei. În continuare, până la sfârșitul festivalului, care coincide cu cel al săptămânii (12 iunie), vor fi prezentate încă opt spectacole ale celor cinci teatre invitate, dar în incinta primitoare a Teatrului Odeon.
Totodată, organizatorii îi aşteaptă şi pe cei mici la trei spectacole pentru copii în mica Sală Studio a Teatrului Odeon. Conform acestora, “toate cele trei spectacole oferite publicului tânăr prezintă teme şi poveşti bine cunoscute, dar montate în diferite stiluri ale teatrului de păpuşi şi de copii, de la marionete şi păpuşi uriașe, până la pantonimă”. Cele trei spectacole au loc miercuri, joi și vineri, de la orele 10.00 sau 11.00 (semnalăm celebrul Andersen “Hainele noi ale împăratului”, venit de la Timișoara, joi dimineață).
Trebuie să spunem și că toate spectacolele prezentate în cadrul festivalului sunt traduse în limba română, iar spectacolul “Tragedia omului” este tradus şi în limba engleză. Biletele se găsesc de vânzare la agențiile de bilete ale Teatrului Odeon şi ale Operei Naţionale din Bucureşti.
Revenind la “Tragedia omului”, acest nou spectacol grandios marca Silviu Purcărete este realizat după textul poemului clasic compus de scriitorul maghiar Madách Imre (1823-1864), operă de referință a literaturii din țara vecină. Măiestria stihurilor lui Madách a avut atâta forță încât l-a făcut să traducă celebrul poem dramatic maghiar în limba română, în perioada interbelică, pe poetul nostru “național” din Ardeal, Octavian Goga, altfel însă un spirit destul de șovin, cel puțin de la un moment încolo (de altfel, cartea “Tragedia omului” va fi lansată miercuri, de la ora 17.00, la Teatrul Odeon).
Actualul spectacol al Teatrului Maghiar de Stat “Csiky Gergely” din Timișoara este considerat o “superproducție” teatrală și a fost deja prezentat până acum la cele mai prestigioase festivaluri internaționale din ţară şi de peste hotare. Conform realizatorilor, “Tragedia omului” “deconstruiește şi recompune istoria umanității, de la Geneză până la un viitor (nici chiar atât de) îndepărtat, distopic, folosind ca text de bază cea mai cunoscută poezie dramatică a literaturii maghiare, scrisă de Madách Imre”.
Nici celelalte spectacole prezentate în festival nu sunt însă mai prejos, fiind realizate după unele dintre cele mai clasice și celebre texte din dramaturgia și literatura universală, la a căror menționare “vibrează” ceva în orice om cât de cât educat și trecut prin școală.
Spicuim astfel: “Antigona”, de Sofocle (Oradea; miercuri, ora 18.00), “Sinucigașul”, de Nikolai Erdman (Oradea; joi, ora 19.00), o poveste a lui “Rasputin” (Satu Mare; vineri, ora 19.00), “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, după Ken Kesey (Odorheiu Secuiesc; sâmbătă, ora 18.00), și “Richard al III-lea”, de Shakespeare (Miercurea Ciuc; duminică, ora 19.00).
Organizatorii festivalului consideră că “toate spectacolele selectate în programul BukFeszt sunt vectori de sens estetic ai direcţiilor artistice ale teatrelor de limba maghiară din ţară, o direcţie proaspătă, tânără, europeană, marcată de numele unor regizori precum: Sardar Tagirovsky, Vladimir Anton, Gyorfi Csaba, Botos Balint, o generaţie relativ tânără de regizori şi coregrafi, de la care ne putem aştepta în viitor la o amprentă accentuată pe paleta naţională şi internaţională teatrală”.