După ce au scăpat sau au fost eliberaţi de stăpânii lor, caii sălbatici au prosperat grupându-se în herghelii, dar sunt consideraţi dăunători în multe părţi ale lumii.
Toţi caii sălbatici au strămoşi care s-au rătăcit, au fugit sau au fost eliberaţi la un moment dat. În lipsa influenţei umane, aceste animale au revenit la comportamentul lor natural, grupându-se în herghelii pentru a supravieţui.
Cel mai cunoscut exemplu în acest sens îl reprezintă mustangii americani, descendenţii cailor iberici ai conchistadorilor, dar cazuri asemănătoare mai pot fi întâlnite şi în alte părţi ale lumii: Deşertul Namib din Africa, India, Japonia etc.
Australia se poate lăuda cu cea mai mare populaţie de cai sălbatici, 400.000 de exemplare, numiţi Brumby.
Citeşte textul integral în revistă!
