Lansată recent de Netflix, miniseria „Caleidoscop” ne propune nu doar povestea inteligentă și convingătoare a unui jaf în stil mare, ci și o experiență insolită de vizionare. Episoadele sunt concepute ca piesele unui puzzle, pe care ne alegem în ce ordine să le urmărim.
După o scurtă introducere, din care aflăm că un maestru al jafurilor își alcătuiește o echipă și încearcă să dea o lovitură de 7 miliarde de dolari, miniseria „Caleidoscop” / „Kaleidoscope” (2023), creată de Eric Garcia, ne sugerează să vizionăm cele opt episoade – cu nume de culori – în ce ordine preferăm, cu excepția episodului final, intitulat „Alb”.
Lansată într-o perioadă în care oferta de povești de toate felurile, inclusiv cu jafuri spectaculoase, este copleșitoare, miniseria de față încearcă să modifice, măcar într-o măsură, modul de receptare, dându-i – aparent – spectatorului senzația de interactivitate.
Putem viziona episoadele în orice ordine și suntem încurajați să experimentăm, aflând pe de-o parte trecutul participanților la jaf (întins pe o perioadă de 24 de ani) și urmărind, pe de altă parte, noua lovitură pentru care se pregătesc ei și cele șase luni care i-au urmat, însă aici se cam oprește noutatea.
Dincolo de posibilitatea de-a manevra cronologic secvențele de tip flashback, vedem o poveste ale cărei defecte sau calități țin tot de intrigă, atmosferă, distribuție și ritm*.
Miniseria „Caleidoscop” este inspirată parțial din cazul real al dispariției a șaptezeci de miliarde de dolari în obligațiuni dintr-un seif din centrul Manhattanului, în 2012, în timpul uraganului Sandy. „Un uragan ca Sandy este o acoperire perfectă pentru un furt.
Dacă aș da un jaf, aș putea folosi uraganul ca acoperire”, a declarat showrunnerul Eric Garcia pentru site-ul rollingstone.com. Miniseria se concentrează însă pe povestea din spatele loviturii și pe relațiile dintre membrii echipei.
Totul pornește de la ideea carismaticului Leo Pap (Giancarlo Esposito) de-a da o spargere de 7 miliarde de dolari la o companie foarte puternică, specializată în sisteme de securitate, condusă de cinicul Roger Salas (Rufus Sewell). Pe măsură ce Pap își contactează vechii complici, aflăm (cu fiecare nou episod, în orice ordine l-am viziona) detalii despre trădări, mize imense și tragedii de familie.
Atuurile reale ale poveștii se află tocmai în ingeniozitatea planului meticulos pus la cale (notabilă, într-o epocă în care jafurile cu ștaif abundă pe ecrane, de la celebra franciză „Oceanʼs Eleven” la palpitantul serial „Fabrica de bani”) și a tertipurilor folosite de toate personajele pentru a scăpa din situații neprevăzute.
În plus, vechile legături emoționale din interiorul grupului, dar și umorul bine plasat fac ca miniseria să funcționeze și să ne capteze în aventura însuflețită cu farmec de cei doi eroi principali, cărora li se adaugă complicii lui Pap, convingător jucați de Paz Vega, Tati Gabrielle, Peter Mark Kendall, Rosaline Elbay și Jai Courtney.
*Notă: Toți spectatorii vor urmări până la urmă toate episoadele, însă ordinea în care le vizionează le va afecta perspectiva asupra poveștii, personajelor și asupra întrebărilor și răspunsurilor legate de jaf.