Răspunde la întrebarea „Când credeţi că vor ajunge oamenii pe Marte?”, trimite răspunsul pe adresa office@tvmania.ro şi poţi cîştiga una dintre cele 100 de enciclopedii „Universul”.
Răspunde la întrebarea „Când credeţi că vor ajunge oamenii pe Marte?”, trimite răspunsul pe adresa office@tvmania.ro şi poţi cîştiga una dintre cele 100 de enciclopedii „Universul”.
Seria „Universul ştiut”, de la National Geographic, face o trecere în revistă a evenimentelor ce modelează lumea înconjurătoare. Duminică, 17 ianuarie, de la ora 21.00, National Geographic vă invită să aflaţi cum coliziunile asteroizilor cu Terra au dus la dispariţia dinozaurilor.
Coliziuni
Prea mici pentru a fi consideraţi planete, asteroizii sunt compuşi din materia rămasă după formarea sistemului solar. În majoritatea cazurilor, aceste “firimituri” cosmice ard la contactul cu atmosfera Terrei, dar asteroizii cu masă mai mare ar putea chiar să ducă la dispariţia vieţii, în eventualitatea unei coliziuni.
Luna a apărut acum 4,5 miliarde de ani, după ce un astfel de corp ceresc, cu o lăţime de aproximativ 6.400 de kilometri, s-a ciocnit cu planeta noastră.
Cu mai bine de 65 de milioane de ani în urmă, un asteroid a provocat dispariţia dinozaurilor şi cercetătorii sunt siguri că acest scenariu apocaliptic se va repeta. Cea mai mare ameninţare vine din partea corpului ceresc Apophis, care ar putea să intre în coliziune cu Pământul pe 13 aprilie 2036. Oamenii de ştiinţă au venit deja cu diverse soluţii pentru a devia traiectoria obiectelor cosmice care ne ameninţă planeta.
Furtuni cosmice
Fenomenele meteorologice de pe Pământ pălesc prin comparaţie cu cele care au loc pe alte planete ale sistemului solar. În condiţiile în care prognozarea vremii de pe Terra mai are mult până să devină o ştiinţă exactă, cercetătorii îşi îndreaptă deja atenţia către astre, în încercarea de a înţelege şi prevedea condiţiile extreme de pe acestea. Miza este imensă, mai ales din moment ce fenomenele meteorologice ale altor planete pot ameninţa viaţa de pe Pământ.
Temperatura la suprafaţa planetei Venus ajunge adesea la 482 de grade Celsius, iar fulgerele de pe Saturn sunt de 10.000 de ori mai puternice decât cele de pe Pământ. Punctul roşu de pe Jupiter este, de fapt, un uragan vechi de 400 de ani, destul de mare încât să cuprindă trei planete de mărimea Terrei. Însă cea mai mare ameninţare vine din partea furtunilor solare, care trimit spre Pământ tone de materie, numite ejecţii de masă coronală. Deşi acţionează ca un scut, câmpul electromagnetic terestru nu poate stopa efectele acestora asupra comunicaţiilor şi sistemelor de distribuţie a energiei.