Ce fac două blonde pe „Strada Speranței”? Umor! Și nu orice fel de umor, căci vorbim despre cel mai nou serial de comedie urbană creat de Toni Grecu & Compania și difuzat de Kanal D, sâmbăta și duminica de la 20.00. Cătălina Grama (Jojo) și Diana Dumitrescu au primit în grijă partitura a două blonde provocatoare, Denisa și Raluca. În timp ce una își dorește o poziție socială cât mai înaltă, cealaltă suferă de „amnezia” limbii române și vorbește cu accent italienesc. Amândouă, însă, știu exact de ce au nevoie: de bani. Aflăm mai multe detalii imediat!
„Strada Speranței”… dacă nu greșesc, este primul vostru proiect împreună. Cum ați reacționat când ați auzit că veți filma împreună?
Cătălina Grama: Ne-am bucurat foarte tare! Mai avem un proiect, nu împreună, ci jucam acelaşi personaj, Zita, în piesa „O Noapte furtunoasă”, la Excelsior. Cu Diana (n.r. Dumitrescu) ne ştim de ani de zile şi m-am bucurat foarte tare că facem acest proiect împreună pentru că mi se pare că funcţionam foarte bine şi avem chimie. Veţi vedea că este o formulă care funcţionează foarte bine.
Diana Dumitrescu: Nu este primul proiect, aşa cum spunea şi Cătălina jucam dublura rolul Zitei în o „Noapte furtunoasă”. Noi ne înţelegem foarte bine şi este plăcut să lucrezi cu ea, este un actor profesionist, am mai colaborat însă şi în trecut, am mai jucat împreună. Îmi place să lucrez cu ea, dar şi să povestim despre copii şi despre viaţă. Iar atmosfera la filmările pentru “Strada Speranţei” este una plină de bună dispoziţie, se râde mult pe “Strada Speranţei”.
Personajele voastre sunt cumva rivale în serial. Ce ne puteți dezvălui mai mult despre ele? 🙂
C.G: La început sunt prietene, după aceea devin rivale. Sunt două fete ale aceleiaşi monede. Ele reprezintă de fapt tipologia aceea de faţă oportunista care vânează întotdeauna o poziţie, bani, o viaţă mai bună fără să muncească foarte mult. Sunt, însă, puţin diferite, una este mai zgomotoasă decât cealalalta care complotează mai mult.
Eu o interpretez pe Denisa, care crede despre ea că este o tipă foarte în regulă, care chiar crede că îşi iubeşte bărbatul, dar de fapt vânează tot o poziţie socială şi o viaţă mai bune. Vine dintr-un mic oraş de provincie, dintr-o familie săracă şi vrea să îşi depăşească statutul social măritându-se bine la oraş. Are nişte sclipiri, are momente când este mai vicleană şi mai deşteaptă. Dar vă lăsăm să le descoperiţi totul în serialul de comedie urbană „Strada Speranţei”.
D.D: Aceste două personaje pe care le interpretăm sunt cele mai bune prietene până la un moment dată, dar asta vor vedea telespectatorii. Sunt două frumoase, deştepte, perfecte, talentate, ştiu să facă bani şi să atragă alături de ele bărbaţi cu bani.
Diana, cât de greu ți-a fost să deprinzi accentul italienesc și „amnezia” limbii române, specifice personajului tău? 😉
Nu a fost greu pentru că eu sunt vorbitoare de italiană. Am început să joc vorbind mult mai mult italiană… şi, la un moment dat, îi povesteam soţului meu, Alin, despre acest lucru şi mi-a spus că parcă sunt “Poverina”, prietena noastră Patrizia Paglieri; am luat multe dintre cuvintele pe care ea le folosea când mai povesteam împreună. Este o parodie, accentul şi amnezia fac parte din acest personaj pe care îl interpretez, dar după promo-urile postate în legătură cu acest serial am primit mesaje de la oameni care îmi spuneau că şi ei cunosc oameni care au uitat să vorbească limba română. Este simpatică în felul ei, puţin ipocrită, dar ăsta este personajul…
Jojo, tu ai mai lucrat cu echipa de producție a acestui serial. De data aceasta, cine sau ce anume te-a surprins cel mai tare?
Este echipa mea de suflet cu care lucrez de ani de zile. Iar dacă sunt suprinsă, sunt categoric în mod plăcut. Pentru acest proiect am adăugat acestei formule care mie mi se părea perfectă foarte mulţi colegi, şi aici mă refer la actori, care sunt nou veniţi în echipa noastră dar care sunt foarte importanţi, fermecători şi întregesc această echipă. Aşadar nu vedeţi formula veche, veţi vedea în „Strada Speranţei” o parte din formula pe care o cunoaşteţi şi pe care noi o iubim, dar îmbogăţită.
Din story-urile voastre de pe Instagram, reiese că v-ați distrat de minune la filmări. Care a fost cel mai amuzant moment?
C.G.: Au fost mult momente amuzante, la un moment dat personajul meu capăta o găină şi au fost multe momente memorabile cu aceasta. La filmări ne distrăm tot timpul, e o atmosferă în care ne simţim bine şi care ne motivează să dăm tot ce avem mai bun.
Diana este o fire efervescentă, glumeaţă şi îţi e drag să fii alături de ea pe un platou de filmare. Da, ne-am distrat ca fetele. 🙂
D.D.: Au fost şi sunt multe momente frumoase. Pentru noi, care suntem direct implicaţi, e mai greu să ne dăm seama, mai mult se amuză cei din spatele camerei. Am avut însă la un moment dat o criză de râs de zeci de minute, nu reuşeam să mă opresc din râs. Acesta e un moment care îmi vine acum în minte.
Câte ținute ați schimbat în timpul filmărilor? Și care a fost cea mai memorabilă scenă pe care ați filmat-o? Împreună și separat…
C.G.: Multe, dar era firesc, pentru că pentru aceste două personaje factorul imagine este important. Se bazează foarte mult pe aparenţa şi apariţie. Nu pot face senzaţie altfel. Dar a fost tare fain, pentru că am avut foarte multe rochii şi ţinute pe care nu le-aş fi îmbrăcat niciodată în viaţa mea, dar pentru personaj a fost OK.
Una dintre cele mai memorabile scene filmate cu Diana până acum, pentru că încă filmăm, a fost scena în care trebuia să bem ceva şi glumeam ca atunci când se va da „Acţiune” noi vom părea ameţite de-a dreptul. Am început să râdem în hohote şi greu am fost să ne oprim, dar scenă a ieşit foarte bine.
D.D: Avem multe momente off camera memorabile, facem tot felul de story-uri, filmuleţe care au succes. O ţinută de care îmi aduc aminte a fost una roz, cu rochie, cizme, haian de blană şi ruj roz ciclam. Când am venit la proba pentru costume am spus că este o rochie urâtă pe care nu vreau să o port dar acum este la mine acasă în dressing, am luat-o de la stilista. “Raluca” este o femeie căreia îi place luxul, au fost zeci de ţinute. Îmi place cum se îmbraca personajul meu, e îndrăzneaţă.
Amândouă sunteți și mămici… Care sunt cele mai dezbătute subiecte din această categorie pe care le-ați discutat în timpul pauzelor de la filmări?
C.G: Fiul Dianei, Carol, este mai mic decât Zora, fiica mea, şi evident de multe ori Diana mă întreabă lucruri despre copiii mei, mai ales că Achim a împlinit zece ani. Sunt discuţii obişnuite între femei mămici, nimic de interes pentru opinia publică, dar care leagă echipa. Dacă am vorbi numai despre lucruri profesionale când suntem la muncă nu am mai putea avea relaţiile extraordinare pe care le simt, le văd apoi, telespectatorii.
D.D.: Am întrebat-o foarte multe lucruri pe Cătălina, are mai multă experienţă, are doi copii mai mari şi a trecut de fazele princare trec eu acum cu Carol. Vorbim despre enterocolite, vitamine, educaţie, grădiniţă. Şi cu Monica Anghel povestesc despre aceste lucruri.
Împărtăşirea acestor probleme te ajuta foarte mult să iei de la celălalt ce este mai bun să aplici şi tu în creşterea copilului. Uneori este nevoie şi să te descarci. Există prietenii în care nu vorbeşti foarte mult despre copil ca să nu plictiseşti. Dar cu Cătălina îmi este foarte uşor să povestesc, pentru că mă înţelege.
În ce alte proiecte mai sunteți implicate acum? Împreună, separat…
C.G.: Eu sunt implicată în multe alte proiecte de teatru şi în partea de online, sunt foarte activă pe Instagram şi Facebook. Am şi un proiect cu bijuterii. Împreună, aşa cum spunea, suntem de dublu rol la Excelsior, o jucam pe Zita, fiecare în felul ei. Este interesant de văzut şi acest spectacol, pentru că fiecare joacă acest personaj după personalitatea ei.
D.D.: Eu acum nu sunt implicată în niciun alt proiect în afară de „O noapte furtunoasă”. Mai am proiecte în online, pe Social Media. Nu îmi place să mă aglomerez, îmi place să mă implic şi să fiu disponibilă pentru proiecte mari cum este „Strada Speranţei”.
Și ce planuri de vacanță aveți?
C.G.: Nu am, sunt prea implicată în multe proiecte. Eu sunt o amatoare de vacante şi îmi fac de obicei planuri cu câteva luni înainte. Dar după pauză asta foarte mare care a existat mai ales în domeniul artistic, mă refer la pandemie, muncesc foate mult. Tocmai am avut premiera cu o nouă piesă de teatru, „O farsă de doi lei” în regia lui Răzvan Oprea în care joc alături de Paul (n.r. Ipate) şi alţi colegi foarte talentaţi. Am mult de lucru, nu mă pot gândi la o vacanţă, dar pe măsură ce se va apropia vara, dacă găsesc o portiţă, voi pleca, fără doar şi poate, undeva la mare.
D.D. : Am câteva planuri de vacanţă. Unul dintre ele este o surpriză, o ducem împreună cu surorile mele pe mama la Paris de ziua ei, i-am pregătit un tur special. Avem programate şi câteva plecări, vrem să călătorim mai mult pentru că este mai uşor să îl luăm şi pe Caol, mănâncă orice, este un copil cuminte. Vrem să mergem în Italia şi Grecia, dar vedem cum va fi programul meu şi mai ales al soţului.