Autodistructiva cântăreaţă şi-a încheiat mult prea repede conturile cu lumea pe care a sedus-o cu “Back To Black”, însă a lăsat în urmă mai multe înregistrări pe care fanii le aşteaptă cu înfrigurare.
Cu sclipitorul “Back To Black” (2006), Amy Winehouse a cucerit o generaţie şi le-a asigurat cale liberă către inimile americanilor unor succesoare ca Adele, Duffy sau Florence and the Machine, conducând un reviriment al cântăreţelor britanice cu stiluri muzicale asociate, de obicei, cu verii de peste Ocean.
Moartea ei la numai 27 de ani, pe 23 iulie, e tragică, ridicol de timpurie şi, din păcate, invitată chiar de Winehouse şi de apetitul ei pentru autodistrugere.
Până la discuţiile despre “Clubul 27” şi coincidenţele care o leagă de artişti precum Kurt Cobain sau Jimi Hendrix, însă, rămâne o moştenire muzicală care e a ei şi numai a ei. Ea ar putea fi completată, curând, de piesele ce ar fi urmat să se regăsească pe mult-aşteptatul disc cu numărul 3 al artistei.
Citeşte textul integral în revistă
