La fel ca personajul său din serialul „Vlad” (procurorul Toteanu), Marius Manole adoră provocările și lucrurile greu de făcut. Iubește scena și micul ecran deopotrivă, iar online-ul nu mai este demult o necunoscută. Tocmai a încheiat filmările pentru serialul de la PRO TV, însă, până la vacanță, este implicat în alte proiecte, printre care și un sitcom.
Ce te-a convins să te alături distribuției din serialul „Vlad”? Și cât de mult a contat faptul că Anghel Damina și Lia Bugnar semnează scenariul acestei producții?
Distribuția e una foarte bună și am mulți prieteni pe care-i admir. Cu Emilian Oprea am fost coleg de facultate și e unul dintre prietenii mei buni. Pe lângă el, Elvira, Ștefan, Andrei, Viky, Monica, Silviu, Raluca și mulți alții îmi sunt colegi dragi. Faptul că Lia și Anghel scriu scenariul, îmi dă multă încredere. Ne știm de mult și am lucrat mult împreuna, Ne știm, ne asemănăm și asta e ceva foarte rar și important. Sunt norocos și le mulțumesc pentru încrederea pe care o au în mine!
Legat de personajul tău din „Vlad”, procurorul Toteanu… ce ți s-a părut cel mai incitant la el?
Felul în care crede în dreptate și în adevăr. Eu semăn mult cu el. Îmi place să lupt pentru principiile mele și îmi place să lupt până la capăt, chiar dacă cei din jur nu cred în demersul meu. Îmi plac provocările și lucrurile greu de făcut.
Și cum îl va prinde finalul serialului?
Ăsta e un secret pe care nu am voie și nu vreau să-l dezvălui, încă. Urmăriți serialul până la capăt.
Există vreun personaj pe care să-l fi jucat de-a lungul carierei tale și să nu-ți mai doreși să ai de-a face cu el? Dacă da… care este acesta?
Richard al III-lea ar fi. E greu, foarte greu de jucat și presupune să mă transform în cineva care nu-mi place. Un criminal care ucide din frustrare și nefericire. De câte ori am spectacolul ăsta, îmi vine să mor. Pe cât de tare îmi place, pe atât de mult îl detest. Dar sunt actor. În fiecare seară trebuie să înfrunt primejdia.
Cât de diferit este actul actoricesc în televiziune față de teatru? Din punctul tău de vedere…
Am descoperit că nu este chiar așa de diferit cum îmi imaginam. Sunt mijloace diferite, dar televiziunea e o scenă mai mică. Atât.
Cât de mult te încurcă sau te ajută „sticla” micului ecran?
Mă ajuta. E că o lupă. Oamenii pot vedea în ochii tăi totul. E o lupă mult mai sensibilă decât la teatru. Minți mai greu sau nu minți deloc. Ecranul nu te iartă.
Apropo de micul ecran… ai participat și într-un show în care ai dansat, mai nou prezinți și o emisiune pe protvplus.ro, „Întrebarea Mesei Rotunde”. Pare că îți place TV-ul. E un compromis?
Deloc. Îmi place televiziunea și mă bucur de experiențele pe care mi le oferă. E un alt mijloc prin care poți ajunge la oameni. Asta e cel mai important. Televiziunea are magia ei. Trebuie doar să o vezi. Compromis?! De ce? Dacă încerci să-ți faci treaba cum trebuie și nu faci rabat de la calitate și de la principiile tale, nu cred că se cheamă compromis.
Dar YouTube-ul? Show-ul tău cu Ilona Brezoianu „Welcom as in aor hom” este deja un brand în online…
Da, am avut noroc, ne-am potrivit. A fost momentul perfect, Combinația perfectă. Nici noi nu înțelegem cum s-a născut acest fenomen. Probabil că nu ne-am dorit și atunci el s-a întâmplat. Lucrurile născute din pasiune și fără încrâncenare au succes. O făceam, în primul rând, pentru noi. Ne omoram timpul și încercam să facem pandemia mai suportabilă. Cu umor, totul devine mai prietenos.
La ce te uiți tu la TV, că simplu telespectator?
Multe știri, seriale, documentare și spooooooooort.
Revenind la „Întrebarea Mesei Rotunde”, mai precis la preparatele pe care le degușți cu invitații tăi… Ce nu ai încerca niciodată din ce e acolo? Indiferent de câți bani ai primi! ☺
Aș încercă tot. Gratis. Sunt foarte curios.
Pandemia s-a dovedit a fi un „hop” pentru tine. Povesteai într-un interviu că ai ajuns în pragul depresiei… Care a fost / este soluția care te-a scos din acea stare?
Din păcate, la mine a fost o oboseală acumulată de ani și gestionată incorect. Omul trebuie să muncească, dar să se și bucure de viață. Pauzele, vacanțele trebuie să existe. Prietenii trebuie să existe. La mine s-a rezolvat puțin mai greu, cu medicație, dar acum, totul e bine. Încurajez oamenii să vorbească despre asta. Nu e o rușine!
Tot din cauza contextului pandemic, joci online în multe piese de teatru. Ce crezi că lipsește sau, din contră, care sunt avantajele acestei situații?
Conexiunea cu publicul din sală e fantastică. Energia pe care ți-o dau oamenii când sunt în sală nu se poate compara cu nimic. Felul în care se așează aerul într-o sală de teatru, mirosul scândurii, cortina care se ridică, miracolul care se întâmplă, nu se pot compara cu nimic. Dar avantajul online e că nu ai limită de locuri și că poți ajunge în toate colțurile lumii. E un noroc al timpurilor noastre.
În ce alte proiecte mai eși implicat acum?
Ne pregătim să filmăm un sitcom, continuă Întrebarea Mesei Rotunde, mă pregătesc să fac un spectacol la Chișinău și vacanțăăăăăăăăă!