Despre „Citizen Kane”/„Cetăţeanul Kane” (1941) s-au scris volume întregi, apreciindu-se stilul de filmare, muzica, structura narativă.
Despre „Citizen Kane”/„Cetăţeanul Kane” (1941) s-au scris volume întregi, apreciindu-se stilul de filmare, muzica, structura narativă.
Prima peliculă regizată de Orson Welles este numită frecvent „cel mai bun film din toate timpurile”, a primit nouă nominalizări la Oscar (câştigând doar un trofeu, pentru scenariu original) şi este printre producţiile despre care se minte cel mai des (întrebaţi cinci prieteni dacă au văzut „Citizen Kane” şi vedeţi ce răspunsuri primiţi!).
Dacă sunteţi din tabăra celor care nu şi-au clătit ochii cu povestea atât de lăudată, atunci – pe scurt – o aflaţi mai jos.
Protagonistul este Charles Foster Kane (Orson Welles), un magnat media care moare părăsit de toţi, în imensa lui vilă, având pe buze cuvântul „Rosebud”. Ştirea decesului înconjoară lumea, iar un reporter începe o investigaţie, decis să afle secretele vieţii lui Kane şi semnificaţia cuvântului cu pricina.
Povestea din scenariul scris de Herman J. Mankiewicz şi Orson Welles este inspirată de viaţa magantului presei William Randolph Hearst (care, după lansare, a interzis menţionarea peliculei în ziarele sale), dar şi de cea a lui Welles.
În 1938, Orson Welles devenea celebru în întreaga lume datorită piesei de teatru radiofonice „Războiul lumilor” (inspirată din romanul lui H.G. Wells). Realizată sub forma unui buletin de ştiri, adaptarea radiofonică a cauzat panică la nivel naţional, ascultătorii fiind convinşi că extratereştrii au invadat America. Regizorul era deja cunoscut pentru maniera inovatoare în care punea în scenă piese în cadrul Proiectului Federal de Teatru – care sprijinea interpretarea teatrală în timpul Marii Deepresiuni. Hollywood-ul îl curta intens, dar Welles spunea mereu „Nu”.
Asta până în 1939, când preşedintele studioului de producţie RKO Pictures, George Schaefer, i-a oferit un contract de nerefuzat, prin care Welles primea controlul artistic complet asupra filmelor sale. Regizorul s-a mutat la Hollywood şi a făcut două pelicule pentru RKO: „Cetăţeanul Kane” (1941) şi „Splendoarea Ambersonilor” (1942).
Orson Welles avea 25 de ani când a scris – alături de Herman J. Mankiewicz – scenariul pentru „Cetăţeanul Kane”, proiect botezat iniţial „American”. După ce a propus celor de la RKO o adaptare a romanului lui Joseph Conrad, „Inima întunericului”, şi a fost refuzat din motive financiare, Welles a propus scenariul pentru „Citizen Kane”.
NERVI. William Randolph Hearst a fost deranjat de scenariul de la „Citizen Kane”, fiind convins că asemănarea cu el însuşi va fi validată şi mai mult de faptul că scenaristul Herman J. Mankiewicz era de-al casei la petrecerile lui.
Problemele au început să apară imediat. Obişnuit din lumea teatrală să-şi atribuie integral producţii pe care nu le făcuse singur, Orson Welles s-a trezit că scenaristul Herman J. Mankiewicz are gura mare şi insistă să fie şi el amintit în acte şi pe postere. În plus, omul care a inspirat povestea, William Randolph Hearst, ura sincer ideea filmului şi a făcut tot posibilul pentru a opri filmările, care au costat peste 839.000 de dolari (cu peste 100.000 mai mult decât bugetul iniţial) şi s-au desfăşurat pe platouri închise accesului celor de la RKO Pictures, dar şi presei (care ştia despre subiect doar că este inspirat de Faust).
Hearst nu a reuşit oprirea filmărilor, dar a obţinut altă victorie: a întârziat lansarea peliculei, cauzând astfel scăderea numărului de cinematografe în care a fost vizionată şi o lovitură cu efect la box-office. „Cetăţeanul Kane” nu a fost un hit la vremea lui: deşi apreciat de criticii vremii, abia în anii ’50 i s-a dat o a doua şansă şi ceea ce s-a descoperit a fost o capodoperă.