Nici nu stiti ce ati pierdut daca nu l-ati vazut vreodata pe Hugo Chavez tinand un discurs. Cu pumnul ridicat amenintator si pe un ton martial, presedintele Venezuelei foloseste un arsenal retoric colorat si pe alocuri ridicol: dusmanii lui sunt „serpi” sau „sobolani”, presedintele american este insusi „diavolul”, iar deviza sub care lupta pentru propasirea poporului sau este „Patria, socialismul sau moartea!”.
Din 1998, cand a fost ales pentru prima data in functie, fostul militar cu apetente pentru lovituri de stat (a fost condamnat pentru o astfel de tentativa esuata in 1992, fiind gratiat doi ani mai tarziu) a coborat dramatic nivelul de democratie din Venezuela. La numai cateva luni de la preluarea mandatului, el a profitat de valul inevitabil de popularitate de dupa castigarea alegerilor pentru a schimba Constitutia, extinzandu-si prerogativele, precum si durata mandatului prezidential. In 2002, a reusit la randul lui sa impiedice o lovitura de stat, ocazie cu care si-a formulat pentru prima data tezele cu privire la complotul american impotriva „revolutiei bolivariane” pe care o conduce. Dupa numai doi ani, peste 3 milioane de cetateni au semnat o petitie pentru revocarea lui din functie, insa Chavez a castigat si referendumul care a urmat, ceea ce i-a dat un sentiment de invincibilitate si noi forte in lupta cu dusmanii reali sau inventati.