Costi Diță și casa de modă „Las Fierbinți”. Câte treninguri are Giani? „Unele sunt unicat”. EXCLUSIV

de Cătălina Matei, 28 mai 2023, 08:00

Dincolo de stilul șmecheresc și pus mereu pe combinații, personajul lui Costi Diță din serialul „Las Fierbinți” de la Pro TV se identifică și prin vestimentație. Căci Giani este inconfundabil și datorită treningurilor pe care le poartă, o colecție impresionantă. Despre câte exemplare este vorba?

Încă de la primul episod al serialului „Las Fierbinți” difuzat la Pro TV, personajul interpretat magistral de Costi Diță a devenit un reper, un fel de „marcă înregistrată” a producției. Giani este șmecherașul pus mereu pe combinații, însă cu un coeficient de inteligență mediu, care nu-l propulsează dincolo de lumea rurală.

Pe lângă replicile savuroase, Giani se evidențiază și prin vestimentație, un amalgam de kitsch-uri procurate din Obor ori aduse chiar din Londra. Mai multe detalii aflăm chiar de la Costi Diță!

Giani… același de 11 ani încoace și, totuși, mereu surprinzător. Care este prima ta reacție în momentul în care primești scenariul la debutul unui nou sezon din „Las Fierbinți”?

Prima reacție este de bucurie, deoarece încă se întâmplă treaba asta, încă primesc scenariul la debutul noului sezon. După care, începe adaptarea. Fac asta de peste un deceniu și de fiecare dată este vorba despre adaptare, ca atunci când învățai pentru bacalaureat sau licență. Trebuie să treci de pe „modul vacanță” pe „modul trebuie să studiez”, fiindcă trebuie să învăț mult și replicile să rămână întipărite în creier ca să fie ușor la filmări.

Dincolo de freză și de ticurile verbale, Giani este special și prin vestimentația sa. Iar în 11 ani… cam câte treninguri ai schimbat? Și de unde le procurați, căci unele dintre ele par unicat…

Habar n-am câte treninguri au fost, dar sigur au fost multe. Cine a stat să le numere? Aș trece „plus infinit”. Sunt multe. Unele sunt unicat. Cred că numărul e la Monica, de la departamentul de costume, ea se ocupă de partea aceasta. Mă rog, cred că nici ea nu știe. Peste 100? Habar n-am, rămâne un mister. Sunt foarte multe și achiziționate din toate direcțiile, de la obor până la Londra. Monica domină aici și mă bucur foarte mult că face parte din acest proiect. Mă surprinde și pe mine. Ajung la filmare și rămân mască: „Wow, unde ai găsit asta? De unde sunt hainele astea?”, fiindcă nu sunt deloc ușor de găsit. Unele sunt din Italia, treningul cu alb și verde se găsea acolo. Limita e cerul în cazul locațiilor de unde se achiziționează treningurile, iar numărul este un mister.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 15

A existat vreun moment în care ai vrut să te desparți de „Las Fierbinți”?

Nu, n-am avut acest moment. Dimpotrivă, de fiecare dată mă bucur că lucrurile merg mai departe, oamenii reacționează în continuare în cele mai faine moduri, iar tot proiectul mi se pare o întâmplare sincronizată… de parcă s-au aliniat planetele. S-a întâmplat să ne întâlnim cu cine trebuie, când trebuie. Sunt foarte multe căsuțe care se bifează întâmplător și îți dai seama că probabil n-ar fi existat în alte condiții. Senzația mea este că e genul ăla de întâmplare „o dată la…”. Mi se pare că a fost o șansă să ne întâlnim toți exact aici, iar când spun toți, mă refer atât la oamenii din proiect, cât și la public. Dacă nu exista genul acesta de susținere din partea publicului din prima, noi nu am fi existat. Sunt multe elemente care se leagă la fix. Mi se pare o experiență rară. Îmi face plăcere să activez acolo.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 9 / 15

Care sunt reacțiile locuitorilor din Fierbinți când te văd în localitate? Ori s-au obișnuit atât de mult cu prezența voastră acolo încât sunteți… de-ai locului?

După 10 ani, suntem de-ai locului. Reacțiile sunt normale. E ca și cum te-ai duce la o altă casă de pe acolo. Eu sunt de-al locului, salut lumea, dau „Sărut mâna!” și „Bună ziua!”, merg la magazin unde port mici conversații normale. Sunt ca la mine acasă, că de 10 ani tot merg pe acolo. Din punctul meu de vedere, e un plus, pentru că pleci din București și te duci în spațiul acesta mai aproape de natură. E cel mai fain! E ca și cum ești în cartier la tine, te cunoști cu vecinii.

Dar băieții tăi? Cum percep ei personajul tău din serial acum? Au mai crescut…

Copiii mei îl percep pe Giani ca pe un personaj. Nu mai suntem la stadiul acela în care să îi explic lui Anghel că eu povestesc un serial, exact cum o fac seara când îi citesc o carte. Acum avem discuții de oameni mari și ei îl percep doar ca pe un personaj, e mult mai simplu. Uneori ajută faptul că sunt Giani, uneori nu ajută, iar aici mă refer strict la ei în relația cu alți copii. Uneori e ciudățel. E cu plusuri și cu minusuri. Eu mă gândeam că o să funcționeze întotdeauna în sens pozitiv, însă Vlad nu vrea atenția asta neapărat, pentru că așa e structura lui. Uneori e un soi de atenție de care nu are nevoie și e mai complicată situația.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 14 / 15

Care este activitatea voastră preferată când ai timp liber?

Când am timp liber, ieșim din București în perimetrul apropiat, undeva cu spațiu verde. Uneori am mers pur și simplu prin localități. Face parte din activitatea noastră preferată, aș vrea să se întâmple mai des. Facem chestii simple: mers cu mașina într-o direcție fără a avea o țintă. La un moment dat te oprești, tragi pe dreapta, iei un coșuleț cu tine, mergi lângă o pădure sau un spațiu verde, unde vezi cu ochii. Stai de vorbă, cântă păsărelele, te bucuri de zona respectivă și de picnicul improvizat. Asta e una dintre activitățile mele preferate: fuga din oraș.

Te pricepi la teme?

Da, mă pricep la teme, dar prefer să las pe altcineva. Anghel reacționează mai bine când fac eu temele cu el decât când face Raluca sau mama, pentru că atunci începe negocierea. Cu mine negociază mai puțin. Așa e structurată mintea mea.

Și ce producții te țin în fața televizorului?

În perioada aceasta în care sunt foarte multe lucruri de făcut și prea puțin timp, aș spune că am luat o pauză de la televizor.

Care crezi că este cel mai mare talent al tău? Dincolo de cel actoricesc…

Eu pot să improvizez rapid orice, inclusiv când vine vorba despre treburi casnice. Dacă ceva se strică, imediat vin cu o variantă. Asta cred că se datorează experienței, dar și tatei. Când lucram noi doi la casă, uneori lucrurile mergeau cum trebuie și alteori nu, iar asta ne împingea să găsim soluții imediate. Aș putea spune că acesta ar fi unul dintre talentele mele.

Alt talent cred că este cel de a schimba atmosfera într-una pozitivă și cred că are legătură cu mine ca ființă. Pot să schimb starea omului, întotdeauna am făcut asta, inclusiv înainte de a fi actor. Pot schimba energia locului cu felul meu de a fi. În rest, putem merge pe partea de „meșter bun acasă”.

Că tot se apropie vara, pe unde veți fugi în vacanță? Și care sunt locurile pe care ai vrea să le vizitezi, dar nu ai ajuns încă?

În fiecare an, merg prin țară, nu prea ies în exteriorul ei. Am fost în lume în lung și-n lat, mi-a plăcut ce am văzut, dar mi-a trecut. La un moment dat, am realizat că știu mai mult despre țări din afară și prea puțin despre România. Cu ceva ani în urmă, a început această tradiție de a face un traseu prin țară, așa că mă duc la munte, la mare, peste tot. Anul acesta am de gând să merg în Maramureș, prin Deltă, pe lângă București, undeva într-o zonă muntoasă cu trasee ușoare pentru a merge alături de copii. E necesar să mergem din când în când cu picioarele prin iarbă. Cred că este benefică această legătură cu natura… pentru creier și suflet.

Vreau să ajung în punctul acela în care să spun „Am văzut tot ce ține de România!”. O să am treabă toată viața, o să fie greu. Am fost în țări străine și mi-am dat seama că România are de toate. Știu că sună a clișeu, dar chiar așa este. Noi avem locuri minunate, dar uneori modul în care ajungi acolo este dificil. Mereu m-am întors acasă mulțumit de destinație, dar nemulțumit de faptul că drumurile nu sunt ce trebuie.

Ce proiecte mai pregătești?

După cum am spus, este o perioadă în care există un „du-te – vino” în viața mea și trebuie să mă ocup de el pentru a mă bucura de cel mai apropiat proiect, și anume vacanța despre care vă vorbeam mai devreme. Deocamdată asta aș vrea: o pauză, să plec prin țară.

După care, o luăm ușor, ne gândim în ce direcție să mergem, ce mai facem și ce mai săvârșim artistic. Am dat drumul unui canal de YouTube, dacă se poate considera proiect, unde s-a strâns o comunitate care îmi este extrem de dragă și unde sunt oameni foarte faini. Au venit, au decis să rămână pe canalul meu, care e la început de drum și pe care am de gând să-l dezvolt mai departe. Deocamdată o luăm în ordine: închidem „du-te – vino”, mergem în vacanță, lucrăm în paralel la acest canal de YouTube și mai departe… scrie în carte!