„Crash”, efectul unei revelatii

Un film cu buget liliputan, facut de un regizor care a fost asistat tot timpul la filmari de o asistenta medicala, dat fiind ca tocmai suferise un infarct, dar cu o distributie de prima mana care a acceptat sa joace pe nimic. „Crash-Povesti din L.A.”, marele invingator de la Oscar, soseste pe marile noastre ecrane.
Paul Haggis era, pana mai ieri, un nume in televiziune. In 2000, si-a dat insa seama ca s-a saturat de televiziune si ca vrea mai mult. „Aveam 47 de ani, ma apropiam de 50, o cifra cu importanta. Mi-am sunat agentul si i-am spus: *Peste putin timp, o sa fac 50 de ani. Daca nu facem nici un film pana atunci, esti concediat!*”. Haggins avea deja un scenariu in minte, o poveste care-l bantuise timp de un deceniu, din momentul in care s-a trezit, in propria masina, cu doi barbati pusi pe fapte mari: un jaf. „M-am intrebat mereu cine sunt acei oameni. Am fost intrigat de felul in care putem influenta vietile unor straini. Am vrut sa scriu un scenariu descriind lucrurile din punctul lor de vedere. Intr-o noapte, m-am sculat pe la doua. Pana la zece dimineata am scris povestea si am conturat personajele. Nu stiam ca va iesi un film, am incercat sa-l structurez ca pe un serial de televiziune. Stiam insa ca e important”, a povestit regizorul revistei „Time” nasterea peliculei „Crash-Povesti din L.A.”. A incercat sa vanda produsul studiourilor de film, insa toate cele importante l-au refuzat. Si-a indreptat apoi atentia spre finantatorii independenti. Acestia i-au promis ca vor face filmul, dar ca Haggis nu-l va putea si regiza.