Pe 5 noiembrie, scoțianca Tilda Swinton împlinește 62 de ani, din care peste jumătate i-a petrecut în lumea filmului. Joacă din 1986, are 99 de titluri în filmografie, un Oscar, un BAFTA și alte 70 de premii și peste 170 de nominalizări. Dar poate cel mai important lucru este că majoritatea peliculelor ei sunt unice, iar jocul ei i-a adus porecla de „Cameleonul”. În 2020, The New York Times a nominalizat-o printre cei mai mari actori ai secolului 21.
Pe post de spectator
Deținătoarea de Oscar pentru rolul secundar din „Michael Clayton” (2007) a fost în primul rând și a rămas și acum o mare devoratoare de filme, actoria fiind mai mult un soi de întâmplare în viața ei, un joc de identitate, actrița fiind destul de flexibilă în materie de identitate.
Ca și prietenul ei, regretatul David Bowie, Tildei Swinton îi place să se joace cu perspectivele.
„Am vorbit mult despre asta cu David Bowie, pe tot parcursul prieteniei noastre. Era amuzant că el spunea tot timpul că oamenii îl consideră muzician, pe când el nu se considera decât un actor. Cât despre mine, îi răspundeam: «Nici eu nu sunt chiar o actriță». Mi se pare foarte interesant. El se juca tot timpul cu o anume fexibilitate în materie de identitate și mie îmi plăcea foarte mult acest lucru. Era ceva la care eram complice”, își amintește Tilda Swinton în AlloCiné.
Ca o adevărată cinefilă, actrița a înființat în Scoția, în 2008, propriul ei festival de film, Ballerina Ballroom Cinema of Dreams.
Prima experiență într-un cinematograf
Într-un interviu pentru AlloCiné, Tilda Swinton a povestit care a fost primul film pe care l-a văzut ca spectatoare într-un cinematograf.
„Prima mea amintire ca spectatoare… Sunt destul de bătrână. Primul film pe care îmi amintesc că l-am văzut la cinema a fost «Bedknobs and Broomsticks» [în regia lui Robert Stevenson, din 1971, n.r.]. Era o proiecție de Crăciun, în cinematograful Marble Arch din Londra, pe vremea în care familia mea locuia acolo.
Ceea ce era într-adevăr extraordinar, era că în marile săli de cinema, primeai un program. Pentru copii, era o mare bucurie. Îmi amintesc că l-am luat acasă și l-am ținut sub pernă. Dealtfel, în acest film, patul era un adevărat personaj. Să stau în patul meu, să citesc și să recitesc programul, să privesc din nou și din nou fotografiile, era o modalitate de a rămâne pentru mai mult timp în film…
Pe de altă parte, la Marble Arch, cinematograf care nu mai există astăzi, era un loc genial care se numea Lyons Corner House și unde puteai mânca multe lucruri delicioase, la care nu aveai acces de obicei, cum ar fi porții enorme de înghețată. Și astfel, mersul la cinema devenea un adevărat eveniment”, povestește actrița.
Și prima mare iubire…
Dar pelicula care a fascinat-o cu adevărat, dincolo de programe și de înghețată, a fost un scurtmetraj pe care l-a văzut la televizor, pe vremea când avea doar 8 ani.
Tilda Swinton își amintește: „Primul film care mi-a rămas în minte, l-am văzut la televizor. Avem în jur de 8 ani și ani întregi apoi, am crezut că a fost un vis. Am întrebat o groază de oameni dacă au văzut filmul și toți îmi ziceau că nu, deci am început să cred și eu că a fost doar un vis. Apoi, în ultimii ani, l-am redescoperit.
Era vorba de un film de Ray și Charles Eames, numit «Powers of Ten™». Poate fi văzut pe YouTube. Este un scurtmetraj mai degrabă științific, pe ideea perspectivei. Începe cu un plan deasupra unui cuplu aflat la un picnic, apoi camera se îndepărtează și-i vedem că sunt pe malul unei ape, apoi se îndepărtează din nou și-i vedem că sunt în America de Nord și apoi se îndepărtează iarăși, de fiecare dată cu o distanță egală cu o putere a lui 10.
Pentru ca apoi imaginea să revină la punctul de început, la mâna bărbatului, în sângele lui, în ADN… Este uluitor! Să vezi așa ceva la 8 ani… Câteodată, îl pun copiilor, e ca și cum le-ai da droguri, este ca o imersiune în cinema”.
Puteți vedea aici „Powers of Ten™”, scurtmetrajul care a fascinat-o pe Tilda Swinton: