Dadaca prin definitie. Raluca Iuga, despre emisiunea „Supernanny” (Prima)

„TV mania”: Dintre toti castigatorii din acest an a Premiilor TV Mania tu ai fost cea emotionata atunci cand ai urcat pe scena. Cum te simti acum cand ti s-a confirmat ca ai prezentat cel mai bun reality-show in 2008?

Raluca Iuga: Pentru ca petrec cea mai mare parte a timpului printre copii, am invatat sa fiu sincera atunci cand e vorba de exprimarea trairilor pozitive, frumoase. Incerc in acest fel sa schimb o mentalitate care, din pacate, se transforma in convingere in societatea in care traim: aceea ca lucrurile bune nu sunt rasplatite. Premiul primit este una dintre dovezile faptului ca, la un moment dat, bucuria pe care o primesti este egala cu cea pe care o daruiesti. Sunt bucuroasa si simt nevoia sa spun: Misiune indeplinita! Prima, dintr-un sir pe care-l doresc cat mai lung. Sunt fericita ca am putut fi de folos copiilor si parintilor alaturi de care am stat atatea ore.

Cat la suta este fictiune si cat este realitate in „Supernanny”?

„Supernanny” este un un show real! Conflictele, tensiunile, tipetele, neintelegerile, toate fac parte dintr-un razboi care izbucneste intre parinti si copii, atunci cand lucrurile scapa de sub control. Parintii invata sa se raporteze la copii si sa discute cu ei intr-un fel anume: fara sa umileasca, sa acuze, sa ridiculizeze, sa puna etichete, sa predice si sa moralizeze, iar copiii sa-si asume responsabilitatea propriului comportament. Aceasta este esenta emisiunii.

Cum afecteaza prezenta echipei de filmare comportamentul copiilor?

Exista o perioada in care familia se acomodeaza cu echipa, dupa care viata isi reia cursul normal. Copiii nu stau prea mult sa analizeze contextul in care se petrec evenimentele din viata lor. Daca un copil e obisnuit sa primeasca un lucru acum, nu-l va opri prezenta noastra sa se manifeste.

Solutiile pe care le dai parintilor iti apartin in totalitate?

Unele dintre ele s-au nascut din propria experienta, altele provin din materialele de specialitate, pentru ca a lucra cu copiii este o stiinta. Cel mai adesea sunt o imbinare intre cele doua surse. E importanta insa personalizarea lor, pentru ca fiecare familie are specificul si ritmul ei de viata, si fiecare parinte si copil sunt unici.

Ai ramas prietena cu unii dintre protagonistii emisiunii?

Pastrez legatura cu multi dintre ei, primesc si trimit mesaje. E un sentiment placut sa stii ca ai facut parte din viata unor oameni si ca ai reusit sa schimbi ceva in bine!

Care crezi ca este principala problema de educatie intalnita la copiii din ziua de azi si a cui este vina?

De vina este dificultatea parintilor de a face diferenta intre nevoile copiilor si dorintele lor. Se simt obligati sa le indeplineasca imediat pe cele din urma, din diverse motive: sa compenseze cumva timpul pe care nu-l petrec impreuna, sa le ofere copiilor ceea ce n-au avut ei cand erau mici, sa fie parintele-prieten pe care, cred ei, si-l doreste orice copil. Copiii au nevoie, in primul rand, de parinti care sa stie cum sa dea, sa ceara, sa primeasca, sa refuze. O alta temere a parintilor este aceea ca, manifestandu-si autoritatea, nu mai permit copilului sa-si dezvolte personalitatea. Autoritatea nu este totuna cu puterea! Ultima inseamna constrangere, pe cand prima confera siguranta si-l ajuta pe copil sa se manifeste autentic.

Cat de dificila ai fost tu ca si copil?

Uram supele si ciorbele, motiv pentru care prima parte a mesei era un chin. Si pentru mine, si pentru ai mei. In rest, in afara de momentele de incapatanare, pot spune ca am fost un copil ascultator.

Ce planuri ai de Craciun si Revelion?

De Craciun merg sa-mi vad parintii, bunica si fratele. De Revelion voi fi alaturi de prieteni.