Dana Rogoz n-a avut deloc timp de odihnă, în ultima perioadă, dar nu se plânge pentru că adoră să fie pe scenă și prețuiește energia pe care o primește de la public. Îndrăgita actriță a urcat pe scena Teatrului unteatru în spectacolele „Masacrul”, „Domnișoara Iulia” și „Proof”. De asemenea, Dana Rogoz va apărea și în viitorul film „21 de rubini”, semnat de preotul și regizorul Ciprian Mega, în care joacă și Mickey Rourke.
Actrița ne-a spus de ce rolul domnișoarei Iulia a reprezentat „cea mai mare provocare” pentru ea, dar și cât de specială este legătura dintre ea și maestrul Marian Râlea, mai ales că, în „Proof” au urcat pe scenă în calitate de tată și fiică.
Iată ce ne-a mai spus Dana Rogoz despre proiectele ei recente, dar și despre cele viitoare.
Știu că joci în filmul „21 de rubini”, semnat de Ciprian Mega. Ce ne poți spune despre rolul tău din acest proiect? Cum a fost să joci alături de Mickey Rourke? Ați avut secvențe de filmat împreună?
Am un rol secundar în acest lungmetraj, de care m-am bucurat foarte tare. Îi mulțumesc lui Ciprian Mega că a avut încredere în mine și că m-a distribuit, având astfel șansă să joc alături de Mickey Rourke, un actor uriaș. Dar la fel de tare m-am bucurat să joc alături de Corina Moise, actrița din rolul principal, colegă de generație cu mine și o foarte bună prietenă. Mai jucasem teatru împreună, dar acum a fost pentru prima oară când ne-am întâlnit într-un film și am simțit de multe ori cum ne sprijinim una în privirea celeilalte, construind și ducând povestea personajelor noastre mai departe.
Ce ne poți spune despre rolul din „Domnișoara Iulia”?
Domnișoara Iulia este cea mai mare provocare de-ale mele în teatru, de până acum. Ceva mă atrăgea la acest personaj încă din facultate. Așadar, în momentul în care Andrei și Andreea Grosu m-au sunat să îmi spună că s-au gândit la mine pentru acest rol, am simțit că îmi sare inima din piept. În primul rând, e un mare text dramatic. Și ca orice mare text, este incredibil de actual, deși Strindberg l-a scris în 1888.
Pune în discuție abuzul, egalitatea sexelor, hărțuirea, trauma transgenerațională, adică exact temele care se discută acum cu patos pe Facebook sau la o bere. Dar Strindberg le-a cuprins și dezbătut în profunzimea lor încă de pe atunci și, parcă de la un spectacol la celălalt, descopăr alte și alte nuanțe și subtilități. E minunat că am șansa să joc acest rol. E o bucurie uriașă.
Daca ar fi să alegi între teatru sau film, pentru ce ai opta? Cum te simți pe o scenă de teatru și cum te simți pe un platou de filmare?
Nu se pune problema să aleg. Îmi sunt foarte dragi amândouă, pentru că îmi iubesc profesia aleasă. Evident că există unele diferențe, dar până la urmă, miza e aceeași: cea de a spune o poveste, de a crea un personaj credibil. Ceea ce îmi oferă teatrul este un laborator continuu, reprezentație după reprezentație, în care îmi pot împinge limitele, în care pot experimenta, în care mă pot juca mai mult. Filmul vine cu o altă frecvență, mai rar, dar poate fi un proces foarte intens.
În „Proof”, joci alături de Marian Râlea, despre care ai spus că reprezintă o figură paternă pentru tine. Cât de specială este relația dintre voi și ce impact a avut asupra parcursului tău profesional?
Legătura noastră e foarte specială, foarte rară și puternică. Da, îmi este ca un tată, pentru că m-a ghidat de când eram copil. Iar dacă ar fi să mă gândesc la oamenii care mi-au marcat cu adevărat traiectoria vieții, el sigur ar intra pe lista scurtă.
Cum a fost să împarți scena cu maestrul Marian Râlea în „Proof”, mai ales că jucați roluri de tată și fiică?
Încă o mai împărțim, pentru că spectacolul se joacă în continuare la unteatru, cu sala mereu plină. Mi se pare așa de frumos că ne-am reîntâlnit, după mulți ani, ca actori pe o scenă de teatru. Că avem șansa să ne descoperim acum altfel, cu alți ochi. Că jucăm tată – fiică, roluri care ni se potrivesc atât de bine, ținând cont de trecutul nostru. Că suntem împreună în profesia asta, după aproape 30 de ani de când ne-am cunoscut. E un vis împlinit pentru mine.
Ce alte proiecte mai pregătești? În ce filme sau spectacole de teatru te vom putea vedea, în viitor?
Cea mai recentă premieră în teatru este „Masacrul” în regia lui Mihai Bratila, un regizor minunat, cu care îmi doream să lucrez de foarte mulți ani. Este o comedie (sau mai degrabă o tragi-comedie) în care joc alături de Florina Gleznea, Alexandru Papadopol și Emil Măndănac.
Joc un personaj foarte diferit de Catherine din „Proof”, de domnișoara Iulia ori de Lena din „Leonce și Lena” – toate din spectacole jucate la unteatru. Și stiu deja că urmează alte două spectacole, cu alte două personaje diferite, dar ambele foarte puternice. Deși nu am început repetițiile, gândul îmi fuge deseori la ele.
Foto credit: Felicia Simion