Dani Oțil se poate considera acum un bărbat împlinit. Are o carieră de succes, dar și o familie suberbă, pe care a întemeiat-o alături de soția lui, Gabriela Prisăcariu. Totuși, prezentatorul de la „Neatza cu Răzvan și Dani” a muncit din greu pentru a ajunge unde este acum. Ei bine, în călătoria lui de a deveni ceva în viață, mama lui nu l-a susținut, după cum chiar el a povestit de curând.
Dani Oțil a fost invitat în podcastul lui Radu Țibulcă, de pe YouTube, unde a vorbit, printre altele, și despre părinții lui. El a mărturisit că părinții lui nu l-au bătut niciodată, dar nici nu a fost nevoie de un asemenea tratament.
„Eu sunt un tip foarte deschis și cred în creșterea spartană. Ai mei nu m-au bătut, dar era suficient să îmi arate mama dosul de palmă. Noi nu am fost bătuți niciodată. Tata doar a ridicat vorba la noi de vreo trei ori în toată viața. Nu a fost în necesar vreodată. Știam ce urmează. Nu știu de ce. Cumva, au reușit să ne zică „Bă, nu vă bat, dar cred că dacă vă bat, doare” și țin la treaba asta, dar ce văd în spate e ca și cum… Dacă ești copil, după ce că nu știi sigur dacă știi să înoți, te ia părintele și te pune într-o piscină cu melasă sau cu jeleu, nu e apă. Cred că mie mi s-a întâmplat treaba asta și dacă se uită părinți la noi, poate măcar unul din cinci își vor face o radiografie”, a spus Dani Oțil, în podcastul lui Radu Țibulcă.
În continuare, Dani Oțil a povestit că de fiecare dată când îi spunea mamei lui că vrea să facă ceva, aceasta îi tăia aripile și îi spunea că nu poate.
„Eu provin dintr-o familie normală, medie pe toate planurile. Am fost înconjurat de părinți care le spuneau copiilor lor că sunt cei mai frumoși, cei mai deștepți, că au talent, ceva la mine în familie nu a funcționat. Eu dacă am vrut la fotbal, mama mea a zis că sunt prea mic de statură. Dacă am vrut la karate, mi-a spus că o să fac hernie de disc. Am vrut să cânt la acordeon pentru că vecinul meu cânta la acordeon în fiecare zi din viața lui. Am vrut să învăț să cânt și eu și mama mi-a spus că sigur nu am talent. Am vrut să mă dea la un instrument la casa pionierilor, iar ea a zis că nu e de mine, să mă țin de carte. Am vrut să fac mai multe sporturi, mi-a zis că sunt firav, să nu le fac.
În clasa a 11-a aveam un televizor alb-negru care stătea pe frigiderul din bucătărie. Cred că era și Răzvan, că era în fiecare zi la mine. Și m-a întrebat mama dacă știm ce am vrea să fim și eu îl vedeam pe Horia Brenciu, nu știu dacă la matinal sau la o emisiune de după. I-am spus că vreau să fiu ca Horia Brenciu, iar mama a zis: „Ce?”. Am zis: „Prezentator”, și mama, înainte să termin eu replica, a zis: „Nicio șansă” și au venit și argumentele. Mi-a zis că Horia cântă la instrumente, la pian, are voce și am spus: „Mamă, dar ca prezentator nu trebuie să știi să cânți”. Ea a zis: „Ba nu. Trebuie să ai sigur un talent”.
Apoi, după ce mama lui i-a spus că nu poate să devină prezentator pentru că nu este talentat, Dani Oțil și Răzvan Simion au început să muncească și să demonstreze că sunt capabili.
„Aici m-am oprit și am început așa o activitate intensă cu Răzvan. Am umplut caiete am scris texte, făceam… (…) Aveam un microfon mic și vorbeam la box și spuneam cât e o ora și ce melodie urmează. Problema este că la un moment dat pe mine nu mă interesa conținutul, pe mine mă interesa cadența și să nu mai vorbesc peste vocea de la melodie. Asta făceam de sute de ori, de mii de ori.
Ideea este că ne-am antrenat, ne-am chinuit, am scris, ne-am uitat, am povestit, ne-am pus față în față, spate în spate, unul într-o cameră, unul în alta. Am încercat să facem radio în momentul ăla cum credeam că e mai bine. Noi nu am știut că într-o cochilie, naștem un monstru. Noi credeam că ne ducem cu toate lecțiile astea făcute la radio și ăia o să zică „hmm…”, dar nu. Noi ne-am dus și ăia au zis: „bă…” (n.r. în ideea că au fost impresionați)”, a povestit prezentatorul de la „Neatza cu Răzvan și Dani”.
Lui Dani i-a fost dificil să îi spună mamei lui că a reușit, că a devenit prezentator. În plus, el spune că i-a fost dificil să îi spună acesteia despre fiecare reușită pe care a avut-o în viață. În încheiere, prezentatorul TV le-a dat un sfat părinților.
„Acum, cum îi spui mamei treaba asta? Mi-a luat foarte mult timp și rând pe rând, de-a lungul anilor, când m-am mutat de la un post la altul… Eu în anul 2 de facultate câștigam cât mama și tata la un loc și o rugam pe mama să nu îmi trimită bani de chirie pentru că nu este necesară și lucrurile au evoluat așa. Ideea este că la fiecare hop din ăsta – „mamă, mă mut la Timișoara. Mamă, mă mut la București. Mamă, sunt director – am avut aceeași strângere de inimă. Cum să îi zic că am mai făcut un pas? Ea mă vedea economist la Reșița, la finanțe, cum a fost și ea ani de zile.
Pentru că se uită părinți la noi, probabil ar trebui să știe că poate nici versiunea 2022 nu este bună. „Poți să faci orice”, „Bă, cântă prost”, „Nu, e băiatul meu!” Nici așa cu paloșul în mână – „Tu ești cel mai frumos. Tu ești cel mai deștept”, dar sunt convins că nici nu poți să îi tai toate aripile unui copil care poate are un talent sau poate muncește”, a conchis Dani Oțil.