Daniel Osmanovici face curse cu bicicleta: 93 de kilometri dintr-o lovitură

”A fost o premieră totală. Mi-a fost dată pe mână o bicicletă de şosea Merida, un fel de OZN. Ar fi fost indicat să am o ”lămâiţă” lipită de şaua bicicletei, dar am parcurs 93 de kilometri în 4 ore, ceea ce conform celor care fac asta în mod constant e bine. Am reuşit, m-am descurcat. Să ştii că nu e vorba de o trecere de la maraton la ciclism, e ceva complementar. Urmăresc să particip la un triathlon (alergare, inot, bicicleta) sau un duathlon serios si atunci e nevoie de antrenament”, spune acesta.

Expert atunci când e vorba de maratoane, dar boboc în ale ciclismului, Daniel Osmanovici povestește că s-a simțit extraordinar în șa și că nu ar exclude să transforme bicicleta în mijloc de transport zilnic.

”Cum ziceam, am mers din prima 93 de kilometri, asta în condiţiile în care pînă atunci cel mai mult mersesem 25 de kilometri. Acum nu vă povestesc despre durerile pe care le am”, glumește el. ”Însă mă pregătesc pentru mai multe curse, așa că nu mă plâng. Pe 19 aprilie sunt la Cluj, unde alerg 42 de kilometri, apoi pe 3 mai sunt la Wings for Life, pe 10 mai la Prima Evadare (peste 50 de kilometri prin pădurea Băneasa) şi, înainte de pauza de vară, pe 17 mai am Semimaratonul Internaţional Bucureşti. Alergatul şi pedalatul sunt foarte asemănătoare în privinţa lucrurilor pe care le simt – adrenalină, linişte sufletească, fericire, libertare – iar diferenţa e dată doar de viteza la care trece timpul pe lângă mine”, continuă prezentatorul de la Observator.

Știristul Antenei 1 mai spune că nu a mai mers niciodată atât de mult pe bicicletă, deși primele lecții pe două roți le-a luat când era școlar în clasele primare:

”Bicicletă mi-am cumpărat abia anul trecut când am reînceput să pedalez mai serios. De învăţat, am învățat în clasa a doua, pe bicicleta Pegas a vecinei de palier. Frumoase vremuri!” Mai mult decât atât, Daniel e convins că și fetița sa, Tea, îi moștenește pasiunea pentru sport. ”Acum nu vreau să anticipez, dar vrea să pedalăm sau să alergăm împreună, ce va urma depinde doar de ea. Bănuiesc însă că va face ambele activităţi de vreme ce îşi vede ambii părinţi alergând sau pedalând.”