Daniel Pavel dezvăluie care este cea mai mare provocare de la „Survivor România” 2023. „Greu este să faci față unei…”. EXCLUSIV

de Cătălina Matei, 09 ianuarie 2023, 10:17

Din 9 ianuarie, Faimoșii și Războinicii vor trăi din plin provocările noului sezon „Survivor România”, iar Daniel Pavel, prezentatorul show-ului de la Pro TV, este pregătit pentru o nouă porție de adrenalină. La fel și cei 24 de concurenți, despre care „Domnul Dan” crede că sunt foarte bine pregătiți. Care vor fi cele mai grele provocări pentru Faimoși și Războinici?

De azi, Pro TV difuzează un nou sezon al reality-show-ului „Survivor România” 2023, iar telespectatorii vor avea ocazia să vadă ce se întâmplă cu cele două triburi, Faimoșii și Războinicii, de trei ori pe săptămână: în fiecare luni, marți și miercuri de la 20.30.

12 faimoși spectaculoși… față în față cu 12 războinici însetați de glorie! Unul singur va ajunge până la final. Ce vedete s-au înscris în ediția din acest an? Cântăreața de muzică populară Maria Constantin, DOC (artist din underground), Gheboasă (trapper), Ionuț Iftimoaie (campion de kickbox), Sebastian Dobrincu (unul dintre cei mai tineri și de succes antreprenori și artiști din țară), Remus Boroiu (specialist în transformarea corporală), Jorge (cântăreț), Ștefania Stănilă (campioană în lumea gimnasticii), Bianca Patrichi (coregrafă), Ada Dumitru (actriță), Carmen Grebenișan (creatoare de conținut și antreprenor), dar și Vica Blochina.

Dincolo de probele fizice, deloc simple, de lipsa mâncării și strategiile care se vor schimba, probabil, de la o zi la alta, concurenții de la „Survivor” vor avea de înfruntat și alte provocări, mult mai grele. Iată ce ne-a dezvăluit Daniel Pavel, prezemtatorul show-ului de la Pro TV, înainte de a pleca spre Republica Dominicană…

Un nou an, un nou sezon de „Survivor România”. Se schimbă ceva în format?

După cum se știe, formatul „Survivor România” este un super format de succes, izvorât în S.U.A., Survivor America, și este declinat de mai bine de un deceniu de firma de producție din Turcia, cu care lucrăm și noi, la PRO TV. Formatul e standard, are o așa numită „biblie” și este cel care aduce, practic, succesul din fiecare ediție și sezon. Asta înseamnă două tabere opuse, Faimoșii și Războinicii.

Însă ce se schimbă de la sezon la sezon, așa cum spune vechiul proverb românesc „Omul sfințește locul”, în cazul nostru, la Survivor, cei 24 de concurenți din linia de start sunt cei care vor aduce acel plus de adrenalină, emoție și luptă.

Din acest punct de vedere, caracterele lor complet diferite, sunt cele care vor aduce schimbările necesare în show. Așa cum am arătat și sezonul trecut, dacă anumite componente o cer, spre exemplu am avut Insula Exilului și schimbări de triburi, ne putem aștepta la orice adaptare sau schimbare în linia acestui reality game show de supraviețuire.

Cum ți se par concurenții de anul acesta? Atât Faimoșii, cât și Războinicii…

Atât Faimoșii spectaculoși, cât și Războinicii însetați de glorie, sunt extraordinari prin curajul pe care l-au avut în momentul în care au acceptat să vină la casting și să facă parte din acest show. Apoi, constat o extraordinară știință a jocului. Știu foarte bine cu ce se mănâncă sau cu ce nu se mănâncă, la propriu și la figurat, show-ul nostru, „Survivor România”.

Am putut vedea din răspunsurile lor, din motivatorii pe care i-au evocat la momentul casting-ului, că sunt foarte pregătiți pentru show și nu vor da un pas înapoi. Sunt atât de hotărâți să fie acolo, încât am rămas cu toții plăcut uimiți, iar asta vom transmite și publicului de acasă.

Te-ai mai întâlnit cu foștii concurenți? Păstrezi legătura cu ei?

Fiind o fire sociabilă eu însumi, și ca prezentator de televiziune, și ca om interesat de explorarea naturii umane de sport, da. Cu unii dintre foștii concurenți din sezoanele precedente m-am mai intersectat în limita timpului disponibil.

Suntem conectați prin social-media și povestim. Eu am rămas deschis, mai ales după fiecare eliminare. Eu atunci pornesc o discuție, când acea persoană devine fost concurent sau concurentă, și rămânem în contact.

Ne mai întâlnim pe la diverse funcțiuni publice, evenimente, întotdeauna cu mare drag pentru că au fost și sunt eroii „Survivor România”.

Din tot ce se întâmplă în acest show de supraviețuire ce ți se pare cel mai greu? Și peste ce ți-ar fi ție aproape imposibil să treci?

O să încep cu cea de-a doua întrebare. Întrebările sunt foarte bune, apropo. Mulțumesc din nou pentru oportunitate, TV Mania! Imposibil nu mi s-ar părea nimic din ce am văzut. Într-un fel sau altul, traseul poate fi făcut de absolut oricine, independent de vârstă, gen sau pregătire fizică.

Am avut situații: o concurentă din sezonul trecut, Ștefania Ștefan, spunea că nu era pasionată de sport și a ținut topul clasamentului atât la fete, cât și la băieți, o bună bucată din sezon. Deci, imposibil nu e nimic.

Însă ce este cu adevărat greu este să faci față unei înfrângeri repetate. Când tribul tău pierde, și mai ales când nu pierde pe mâna, priceperea sau tehnica ta, este foarte greu să nu reproșezi și să nu te încarci cu acea energie negativă, care, la un moment dat, poate să îți dea și ție la temelie, așa cum se spune în limbaj popular.

E minunat că oamenii care ajung în etapele superioare ale competiției și, mai ales, campionii Survivor depășesc această înclinație umană de a reproșa tribului și echipei, vin din nou la joc și spun „Ok, am făcut-o pentru voi, am făcut-o pentru mine, o mai fac și astăzi, aduc punctul!”.

Niciodată să nu spui „niciodată”… așa spune o vorbă. Totuși, în ce postură nu te imaginezi în niciun chip?

E bună dihotomia postură-ipostază. De exemplu, ipostaza în care nu mă văd niciodată este de „quitter”, zic englezii, de om care abandonează, care iese în fața liniei și ridică mâna ca să renunțe. Am avut situații de abandon și descalificare.

Sunt foarte puține și sper să nu mai avem așa ceva, pentru că descalificarea aceea… o porți cu tine toată viața. Poți să duci la capăt acest show. Se poate, s-a demonstrat. Deci, ce nu mă văd să fac vreodată, nu doar la Survivor, ci oriunde am fost, sunt și voi fi în viață, este să ridic mâna și să spun „Nu mai pot!”.

Sigur, este absolut plauzibil să nu mai putem la un moment dat, dar nu vreau să fiu eu cel care spune „Nu mai pot!”. În română poate nu avem un echivalent al termenului „quitter”, dar nu vreau să fiu în ipostaza celui care abandonează înainte de finalul cursei. Nu vreau să fiu așa niciodată și nu vreau să mă văd în această situație sau ipostază.