Primul film al lui Daniel Radcliffe după franciza „Harry Potter” (care l-a ţinut ocupat timp de zece ani) spune o poveste de groază victoriană, cu toate clişeele genului, fără a fi deloc surprinzătoare.
După atâtea filme cu fantome, case bântuite şi demoni mai greu de ucis decât Bruce Willis, e greu să te mai sperie vila doamnei Drablow, cu toată atmosfera ei elegiacă şi ceţurile care o înconjoară eficient, ca într-un tablou gotic.
Aici, în orăşelul englezesc Crythin Gifford, la casa Eel Marsh, e trimis avocatul Arthur Kipps (Daniel Radcliffe), pentru a strânge toate actele văduvei Drablow şi a le aduce la Londra, pentru vânzarea casei.
E ultima lui şansă de a-şi păstra slujba, după ce în ultimii patru ani şi-a neglijat atribuţiile, profund îndurerat de moartea soţiei lui, la naşterea fiului lor.
Citeşte articolul integral in revistă.