La 28 de ani, Denis Hanganu știe foarte bine cum să-și dozeze pofta de adrenalină, atât în carieră cât și în viața personală. Pentru rolul său din serialul „Clanul” de la Pro TV, tânărul actor își execută singur casacadoriile, iar dincolo de set este un pasionat al săriturilor cu parașuta. Și se declară dependent de muzică, indiferent de context.
Pe Denis Hanganu l-am putut urmări într-un alt rol principal în serialul „Sacrficiul”. În copilărie, își dorea să devină detectiv ori polițist și iată că, într-un fel, visul i s-a împlinit. În serialul „Clanul” de la Pro TV joacă rolului unui polițist sub acoperire, Tudor Achim. Prin urmare, are parte de multă acțiune. Și de scene romantice, căci personjaul său este atras de cel interpretat de Theo Rose, avocata Vera Maximilian. Mai multe detalii, aflăm chiar de la el.
Ai încheiat deja filmările pentru primul sezon din „Clanul”… La o primă „strigare”, a ieșit așa cum te așteptai?
Categoric da. Normal că mai sunt chestiuni ce pot fi ușor diferite pe ici pe colo, dar sunt subiective. Realitatea este că împreună am produs cel mai bun serial care s-a făcut până acum în România (atenție) pentru TV. Nu trebuie uitat faptul că noi filmăm într-un ritm de 3-4 ori mai alert decât se filmează la un serial în străinătate sau la vreunul pentru platforme online dedicate, ori calitatea și modul în care arată „Clanul” sunt absolut impresionante. De aici denotă că toți cei implicați (actorii, dar și întreaga echipă de filmare din spatele camerelor) fac o muncă extraordinară și se străduiesc să livreze un produs de nota 10.
Care a fost cea mai periculoasă scenă pentru tine, de până acum?
Nu știu dacă a existat una anume pe care să o pot cataloga drept „cea mai periculoasă”, dar categoric au existat foarte multe scene unde daca nu eram la 100% capacitate de atenție, concentrare și control exista mereu riscul unor consecințe grave. Mai precis eu îmi execut singur cascadoriile din serial de fiecare dată, dublă de dublă și mereu a trebuit să am mare grijă să-mi protejez mereu atât partenerii, cât și pe mine. Gândiți-vă numai la câți pumni și lovituri au fost până acum. Dacă o singură dată ar fi mers ceva prost, sigur ar fi fost urmări negative deoarece s-ar fi creat un precedent. Nu mai zic de toate luptele complexe cu câte 3-4 indivizi deodată și acțiuni precum târâtul și alergatul prin tot felul de spații și suprafețe deloc favorabile (catacombe, garaje, păduri, imobile devastate, noroi, piatră cubică umedă, praf, pietriș), căzăturile direct pe beton sau pământ care-s foarte dureroase dacă nu te protejezi ori nu știi să cazi, filmatul la altitudini impresionante pe câte-o margine de clădire noaptea în timp ce sufla vântul de simți că te arunca de pe bloc și cazi în gol.
Toate astea se văd extraordinar de bine la TV, dar necesită multă putere de stăpânire de sine și autocontrol atunci când se dă „acțiune” și tu esti cel care trebuie să facă toate chestiile mai sus menționate. Mie ca actor niciodată nu-mi place să fac lucrurile cu jumătate de măsură, ci vreau să dau totul ca mai departe, cei care ne urmăresc pe micile ecrane să poată simți realmente emoțiile și trăirile lui “Tudor Achim” la maximum de intensitate posibilă.
Apropo de pericol… îți place adrenalina. Ai reușit să sari cu parașuta de la 8.000 de metri?
Da, sunt căutător de adrenalină în anumite activități sau contexte sportive, însă deocamdată nu, n-am reușit încă pentru că n-am ajuns în locurile alea din motive de program, plus alte priorități. Vestea bună e că sunt tânăr și am tot timpul din lume să merg și să sar de la 8000 de metri. Până atunci, ca să-mi mai potolesc dorul probabil că voi mai sari tot de la 4000, dar la noi în țară.
Există o limită pe care ți-ai impus-o apropo de experiențele din viața de zi cu zi?
Sunt chiar două la număr. În primul rând, să încerc să mă mențin sănătos și vorbesc foarte serios pentru că timpii de filmare din fiecare zi și programul haotic te dau peste cap mai devreme sau mai târziu, nu apuci să te odihnești mai deloc, scade sistemul imunitar, scade capacitatea de memorare, capacitatea de concentrare și mergând pe linia asta, riști să nu mai dai randament optim. În al doilea rând, să încerc să mă protejez și să nu pățesc ceva astfel încât să-mi pericliteze filmările într-un fel sau altul (vorbim aici fie de atenția sporită în trafic cu mașina, bicicleta, trotineta, fie de o prevenție generală în ordinea și logica acțiunilor mele).