După o perioadă de suișuri și coborâșuri, pe plan profesional și sentimental deopotrivă, Diana Dumitrescu (38 de ani) și-a găsit echilibrul. Este căsătorită cu Alin Boroi, a devenit mămica unui băiețel năzdrăvan de aproape 3 ani și este implicată în mai multe proiecte. Iar mai nou, și-a stabilit reședința pe „Strada Speranței”, la Kanal D, unde o interpretează pe Raluca, o tânără ambițioasă, care a cam uitat limba română…
Diana Dumitrescu a debutat ca actriță în „Păcatele Evei”, în 2005. Au urmat și alte telenovele precum „Iubire ca-n filme”, „Aniela”, iar în „Regina” a avut rolul principal. În 2013, „Îngeri pierduți” a fost ultima producție pentru Acasă TV în care a jucat. Ultimii 10 an iau fost marcați de suișuri și coborâșuri, atât pe plan profesional și cât și sentimental. După ce a divorțat de producătorul Ducu Ion, a urmat o perioadă de regăsire, actrița mărturisind că trcut printr-o depresie, a făcut terapie, iar proiectele sale profesionale au fost suspendate.
Acum însă, Diana și-a regăsit echilibrul, s-a recăsătorit, cu afaceristul Alin Boroi, iar de aproape 3 ani experimetează și viața de mămică. Băiețelul ei, Carol Anton, îi ocupă aproape tot timpul.
De la „Îngeri pierduți” până la „Strada Speranței” au trecut ani buni. Cât de mult ți-au lipsit filmările pentru un serial? Chiar dacă vorbim de genuri diferite…
Când se încheie orice proiect, fie că vorbim de seriale său lung metraje, îmi lipsesc platourile de filmare. Între cele două proiecte menţionate nu am stat pe tuşă, am mai făcut câteva filme, joc într-o piesă de teatru. De la serialul „Îngeri pierduţi” până acum s-au întâmplat multe schimbări în viaţa mea, mai ales din punct de vedere personal. L-am întâlnit pe Alin şi împreună îl avem pe fiul nostru, Carol. Dar, evident, că-ţi lipseşte platoul de filmare, atâta timp cât zece ani doar asta ai făcut.
Viața ta, atât pe plan personal, dar și profesional, s-a schimbat mult în acești ani. Cum te percepi tu acum?
În primul rând mă simt femeie, mi-a luat mult timp să am acest sentiment… Sunt o femeie împlinită, fericită. În toţi aceşti ani am avut parte de multe experienţe noi, mai ales pe plan personal, care m-au schimbat, m-au transformat în versiunea mea cea mai bună. Datorită lui Alin, datorită lui Carol dar şi datorită mie sunt o femeie şi o mamă fericită. Nu vă imaginați că trăiesc o viaţă lipsită de problemele de zi cu zi, ca totul este perfect. Dar, în general ne este foarte bine şi eu sunt recunoscătoare că trăiesc aceste momente, că am puterea să le conştientizez şi să mă bucur de ele, de viaţa mea de acum.
Și cum ai ajuns să colaborezi cu Toni Grecu & Compania?
Toni Grecu a fost cel care m-a sunat, noi am mai colaborat şi în trecut într-un show la alt post de televiziune, am fost invitată. Pentru serialul „Strada Speranţei” Toni Grecu a fost cel care m-a sunat, mi-a spus că are acest proiect pilot, că nu ştie când şi unde se va difuza, şi m-a întrebat dacă sunt interesată. Ne-am unit forţele toţi cei din distribuţie, am filmat acest pilot care cinci ani mai târziu rulează la Kanal D şi oamenii se bucura în fiecare zi de sâmbătă de personajele din „Strada Speranţei”.
Te „prinde” mai bine comedia?
N-aş putea să spun, pentru că eu sunt foarte critică cu mine însămi şi cu tot ceea ce fac. Nu pot să îmi dau seama, dar pot spune că îmi place şi mă distrez foarte mult pe platoul de filmare şi n-aş da asta pentru nimic în lume.
Te-ai inspirat din felul în care vorbește Patrizia Paglieri în construcția personajului tău din serial?
Nu, nu am vorbit cu Patrizia Paglieri în acest timp, dar nu ea m-a inspirat. Am pornit de la acest personaj care vorbea foarte multă italiană şi am spus să îl aducem în zona în care se afla serialul şi toate personajele. Am învăţat această italiano-română şi nişte prieteni mi-au spus că semăn cu Poverina la modul în care vorbesc (n.r. Patrizia Paglieri). Atunci mi-am dat seama că au dreptate. 🙂 Nu am primit o reacţie de la ea, am mai schimbat câteva mesaje, însă chiar doresc să ne vedem la o cafea ca să îmi spună ce crede.
Ce spune soțul tău, Alin, despre personajul pe care îl interpretezi? Urmărește serialul?
Îl urmăreşte. A văzut toate episoadele, îi place foarte mult şi personajul, dar şi serialul. Se amuză foarte tare.
Și cum te descurci din ipostaza de mămică? 😉
Sper că bine. Îmi dau silinţa să fiu o mamă responsabilă, să îl cresc într-un mediu armonios, deşi toate mămicile ştiu că sunt momente când îţi vine să „fugi” de acasă. Carol este un copil crescut cu iubire, ceea ce este foarte important, cu foarte multă atenţie şi jucării. Şi eu şi Alin ne facem „treabă” de părinţi atât cât putem mai bine şi cât ne pricepem. Îmi place foarte mult să citesc.
De curând ai fost la Paris, cu mama ta ;). Cum a fost plimbarea?
A fost extraordinar, am trăit nişte momente fabuloase pentru că am fost împreună cu mama şi cele două surori ale mele şi cu nepoţica mea. Din păcate, fratele meu nu a putut ajunge, dar noi, fetele, împreună cu mama, ne-am simţit minunat, am vizitat tot ce se putea vizita, am râs şi ne-am simţit foarte bine împreună. Mama nu fusese niciodată la Paris, mi-am dorit foarte mult să îi fac această bucurie. Aş recomanda tuturor din când în când o vacanţa cu toată familia, părinţi, fraţi, să fie o călătorie de suflet, memorabilă. Noi ne-am întors cu amintiri extraordinar de frumoase de acolo.
Și în ce alte locuri plănuiești să ajungi în vara aceasta?
Eu plănuiesc o călătorie în care vom pleca în curând, în Toscana. Am mai fost acolo. Aş dori să ajung şi în Mykonos, în Grecia, în această vară, pentru că nu am fost niciodată acolo. Aş vrea să facem o croazieră pe catamaran. Eu îmi doresc multe lucruri, vedem care dintre ele vor deveni realitate.
Dar pe plan profesional, în ce alte proiecte mai ești implicată?
Am proiecte în Social Media şi joc în piesa de teatru „O noapte furtunoasă”, personajul Zita. Acestea sunt deocamdată proiectele în care m-am implicat şi nici nu doresc să mai iau altele, pentru că îmi doresc o vacanţă de vară ca în adolescenţă, din iunie până în septembrie. Vreau o vacanţă de vară cu copilul la mare şi pe unde mai putem călători.